avocatnet.ro 
Legea nr. 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii se aplică de astăzi, după ce a apărut în Monitorul Oficial vineri. Aceasta introduce în Codul muncii noțiunile de discriminare prin asociere, hărțuire și victimizare.
Înainte de asta însă, a fost completată lista criteriilor de discriminare - au fost incluse expres boala cronică necontagioasă, infectarea cu HIV și apartenența la o categorie defavorizată drept criterii de discriminare.
"Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, discriminare prin asociere, hărţuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, este interzisă" este noua formă a articolului 5 alin. (2) din Codul muncii.
O abordare mai complexă a faptelor discriminatorii și a consecințelor acestora
- Hărțuirea este definită expres în Codul muncii, în urma modificărilor de mai sus, ca "orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2) care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator".
- Discriminarea prin asociere a fost introdusă și definită ca "orice act sau faptă de discriminare săvârşită împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2), este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparţinând unei astfel de categorii de persoane".
- Cât despre victimizare, aceasta este definită "ca orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării".
Tot o discriminare este considerată și fapta de a dispune unei persoane să utilizeze o formă de discriminare față de una sau mai multe persoane.
Nu este considerată, însă, discriminare o excludere, deosebire, restricție sau preferință obiectivă în privința unui anumit loc de muncă - în cazul în care, "prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale", potrivit noii forme a Codului muncii.
În acest caz, pentru că vorbim de o excepție de la regula menționată anterior și ținând cont de formularea textului, va fi în sarcina angajatorului să demonstreze că cerințele profesionale considerate de către angajat ca fiind discriminatorii respectă, de fapt, condițiile enunțate anterior. Oricum, Codul muncii prevede, cu titlu general, că sarcina probei, în conflictele de muncă, îi revine angajatorului.
Discriminarea la locul de muncă, la modul general, inclusiv concedierea pe criterii discriminatorii erau interzise în Codul muncii și înainte de operarea modificărilor anterioare. Însă nu exista o sancțiune - o amendă - specială pentru discriminare (existau și există, însă, amenzi în OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare). Legea nr. 151/2020 a introdus, însă, o amendă între 1.000 și 20.000 de lei pentru discriminare, inclusiv pentru concedierea discriminatorie.
Modul stabilirii acestei amenzi însă este criticabil, întrucât minimul este extrem de scăzut față de maxim, iar contravenientul (firma) are posibilitatea să achite jumătate din minimul legal în 15 zile - mai exact, oricât de ușoară ori de serioasă ar fi situația de discriminare, astfel încât să justifice o sancțiune mai ridicată, aplicată mai spre maximul legal, contravenientul va putea plăti doar 500 de lei - și cel sancționat cu 2.000 de lei și cel sancționat cu 20.000 de lei, să zicem.
s0pty 
iosif.kramar