Umorul și beneficiile lui

Ca și gândirea proiectivă, râsul sau umorul sunt intens colaborative și caracteristice numai speciei umane. Filosofii antropologi asociază apariția umorului sau a râsului cu momentul colectiv de ușurare, apartenență, bucurie și siguranță recăpătată după trecerea unui pericol.

S-a demonstrat, de pildă,  faptul că activitatea cortextului prefrontal – cel responsabil cu generarea de idei – este direct și major influențată de starea de spirit în care te afli. Nu este indiferent dacă ești trist sau vesel sau ai căzut pe gânduri. Și asta se vede clar în proporția crescută cu 20-25% de idei noi ce pot fi dezvoltate de subiecții într-o stare emoțională bună – relaxare sau umor.

Pe de altă parte, cei care reușesc să vadă viața cu tot ceea ce implică aceasta într-o lumină veselă, și care pot râde inclusiv de propriile imperfecțiuni, sunt cel mai bine pregătiți pentru a face față situațiilor grele, fără a-și pierde încrederea în sine sau fără a renunța prematur la rezolvarea problemelor.

În relațional, umorul împărtășit este un semn distinctiv de încredere reciprocă. Cuplurile care râd împreună și se pot relaxa împreună prin intermediul umorului sunt mai solide și au o rată mult mai mare de reziliență în timp. Capacitatea de a privi cu umor defectele sau neajunsurile celuilalt influențează major decizia de a nu-l judeca, de a-l păstra alături pe termen lung.

Oamenii care râd mai mult sunt mai deschiși la minte și mult mai eficienți în abordarea stress-ului. Sunt, dealtfel, și cu mult mai de succes în profesia lor, prezența lor fiind agreabilă și insuflând optimism și relaxare celor din jur. Este foarte clar că între doi angajați egalmente eficienți, promovarea va merge către cel care reușește să îi facă să se simtă bine și pe cei din jur, și care se angrenează în mod plăcut cu colegii și superiorii ierarhici. Conform studiilor, oamenii de afaceri de succes și mai ales liderii cei mai carismatici utilizează umorul de aproximativ 2,5 ori mai mult decât oamenii de afacri mediocri sau liderii fără vocație. Steve Jobs genera în medie 0.6 runde de râs per minut. E drept, nu ca Jay Leno, cu 1.4 runde/ minut, dar destul de aproape.

Dacă ar fi să analizăm principalele tipuri de circumstanțe cognitive care generează umorul, am afla că sunt trei tipuri de bază.

Primul tip de umor, și cel mai răspândit, este acela generat din poziția de superioritate față de greșelile altora. Încercările unui copil de doi ani de a pronunța cuvinte lungi, învățatul mersului pe bicicletă, cu toate stângăciile aferente, nelămurirea provocată de învățarea unei limbi străine, confuziile între termini necunoscuți, toate acestea ne fac să râdem.

Mai departe, umorul situațional sau circumstanțial – al doilea tip de generator de umor – este caracterizat prin întreruperea unei secvențe serioase/ de suspans, prin redirecționarea ilară a unui deznodământ neașteptat.

Al treilea tip de generator de umor este incongruența sau spargerea tiparului logic, familiar, în care suntem obișnuiți să facem lucrurile.

Bineînțeles, în afara umorului binevoitor – chiar pozitiv, am putea spune – există și alte surse de umor, cele toxice – sarcasmul, ironia sau decepția.

Acestea din urmă sunt considerate toxice, pentru că, spre deosebire de cele dintâi, în care se râde de situație, aici se râde de persoana implicate, și practic se constituie într-o judecată de valoare în defavoarea acesteia. Ironia, sarcasmul, decepția sunt menite râsului doar de o parte a baricadei. Persoana din focus va fi rănită, judecată, stigmatizată. Dacă aveți așa-ziși prieteni care utilizează umorul toxic un pic prea tare, poate că ar fi bine să îi priviți cu ceva mai multă atenție.

Înapoi la gelotologie, această știință a râsului ne spune că, în medie, un copil râde de 400 ori pe zi, în vreme ce adultul doar de 15 ori. În condițiile în care s-a calcuat că necesarul de râs zilnic este undeva la 30 de runde.  Cu alte cuvinte, adulții se iau puțin cam tare în serios, de cele mai multe ori în detrimental propriei stări de bine, a sănătății și a propriei șanse la longevitate. Vestea bună ar fi faptul că după vârsta a treia, atitudinea față de viață se relaxează din nou. Și că vom râde mai mult…

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.