Desemnarea unuia sau mai multor salariați responsabili cu SSM la nivel de companie se face prin decizie scrisă a angajatorului, reiese din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și din normele sale de aplicare.
„Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnați în funcție de mărimea întreprinderii și/sau unității și/sau riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția acestora în cadrul întreprinderii și/sau unității”, scrie în norme.
Însă desemnarea pentru această funcție se face în funcție de anumite condiții. În primul rând, responsabil cu SSM poate fi numai un individ angajat cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Asta înseamnă, automat, că niciun salariat cu normă parțială nu poate ocupa funcția.
În al doilea rând, salariatul desemnat trebuie să aibă o minimă pregătire în domeniul SSM (corespunzătoare unui nivel mediu). Asta implică, mai exact, studii liceale teoretice în profil real sau studii liceale tehnologice în profil tehnic (dovedite cu diploma de studii) și un curs în domeniul SSM cu o durată minimă de 80 de ore (dovedit cu certificatul de absolvire).
În al treilea rând, responsabilul trebuie să aibă, în principal, atribuții pe partea de SSM și cel mult atribuții complementare. Cu alte cuvinte, persoana respectivă nu se poate ocupa concomitent și de sarcini care n-au nicio legătură cu domeniul SSM.
„Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate și timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnați să poată desfășura activitățile de prevenire și protecție conform fișei postului”, este detaliat în normele Legii SSM.
Conform prevederilor legale, angajatorul trebuie să treacă în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care le face responsabilul cu SSM. Printre altele, lista activităților (care poate fi citită integral în fișierul anexat) cuprinde:
- identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor;
- elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea și actualizarea planului de prevenire și protecție;
- elaborarea programului de instruire-testare la nivelul companiei;
- evidența posturilor de lucru pentru care sunt necesare examene medicale suplimentare;
- evidența posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic.
Notă: De precizat că lista anexată face referire nu doar la responsabilul cu SSM, ci și la situația în care angajatorul preia activitățile de prevenire și protecție sau la situația în care este folosit un serviciu intern/extern.
Activitățile de prevenire și de protecție trebuie desfășurate în funcție de numărul de salariați, ceea ce înseamnă că în unele cazuri nu este necesar neapărat un responsabil de SSM. Mai precis, este vorba de firmele mai mici, unde chiar angajatorul poate prelua aceste activități, dacă este persoană fizică. Însă mai există și varianta înființării unui serviciu intern de SSM sau a contractării unui serviciu extern de SSM.
Angajatorii care n-au un responsabil cu SSM riscă, potrivit Legii SSM, o amendă de la 3.500 la 7.000 de lei.
Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă dedicată informării angajatorilor despre obligațiile pe care le au în domeniul SSM. Toate articolele din serie pot fi citite aici.