avocatnet.ro 
Atunci când un angajator nu poate prelua activitățile de prevenire și protecție impuse de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și normele sale de aplicare, acesta este obligat să contracteze un serviciu extern de SSM. Regula este valabilă și atunci când nu se poate desemna un salariat responsabil cu SSM.
Practic, alături de înființarea unui serviciu intern de SSM, contractarea unui serviciu extern de SSM este o variantă pe care companiile o au indiferent de numărul de salariați. Însă cert este că, indiferent de soluția aleasă, firmele trebuie să asigure, într-un fel sau altul, activitățile de prevenire și protecție.
„Dacă în întreprindere și/sau unitate nu se pot organiza activitățile de prevenire și cele de protecție din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe”, scrie în lege, cu precizarea că un serviciu extern poate fi orice persoană juridică sau fizică din afara firmei ce poate presta legal servicii de protecție și prevenire în domeniul SSM.
Salariații care fac parte din serviciul extern trebuie să aibă o minimă pregătire în domeniul SSM corespunzătoare nivelului mediu, adică:
- studii liceale teoretice în profil real sau studii liceale tehnologice în profil tehnic;
- un curs în domeniul SSM cu o durată minimă de 80 de ore.
Totuși, conducătorul serviciului extern trebuie să aibă o minimă pregătire în domeniul SSM corespunzătoare nivelului superior, adică:
- absolvirea, în domeniile fundamentale științe inginerești, științe agricole și silvice, cu diplomă de licență, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licență ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de scurtă durată;
- un curs în domeniul SSM cu o durată de cel puțin 80 de ore;
- absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire a unui program de învățământ postuniversitar în domeniul SSM, cu o durată de cel puțin 180 de ore.
Dacă serviciul extern constă într-o singură persoană, atunci acea persoană trebuie să îndeplinească cerințele unui conducător de serviciu extern.
În altă ordine de idei, între firmă și serviciul extern trebuie încheiat un contract care să includă:
- activitățile de prevenire și protecție care vor fi desfășurate de serviciul extern de prevenire și protecție;
- modul de colaborare cu responsabilul cu SSM sau serviciul intern de SSM sau cu alt serviciu extern de SSM (acolo unde se impune asta);
- clauzele privind soluționarea litigiilor apărute între părți.
Potrivit Legii SSM, dacă firma are până în 49 de salariați, angajatorul persoană fizică poate prelua el însuși activitățile de prevenire și protecție, însă numai în anumite condiții.
„În cazul microintreprinderilor și al întreprinderilor mici, în care se desfășoară activități fără riscuri deosebite, angajatorul își poate asuma atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu”, scrie în actul normativ.
Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă dedicată informării angajatorilor despre obligațiile pe care le au în domeniul SSM. Toate articolele din serie pot fi citite aici.
imobiliare