E dreptul salariatului să obțină concediu fără plată pentru a-și rezolva situații personale sau pentru studii ori formare profesională - e recunoscut prin Codul muncii și nu poate fi anulat în vreun fel de angajator. Cu toate acestea, concediul fără plată nu beneficiază de o reglementare foarte bogată. De pildă, nu se prevăd limitări la acordarea lui, în afară de cele care se circumscriu scopului pentru care se intră în acest concediu.
Într-un alt material, spuneam că angajatorii ar trebui să prevadă, prin regulamentele interne, atât durata maximă a unui astfel de concediu, dar și condițiile în care poate fi acordat. De ce? Pentru a evita abuzurile, așa cum subliniază Andreea Păun, payroll supervisor Accace România (foto). Abuzuri atât din partea angajaților, care ar putea să ceară de prea multe ori concediu fără plată ori pe lungi perioade de timp, ceea ce va perturba activitatea angajatorului, dar și din partea angajatorului.
Dacă, la nivelul firmei, sunt trasate reguli clare, transparente și accesibile tuturor în ceea ce privește acordarea concediului fără plată, atunci angajatorul va avea motivul să spună, dacă e cazul, că refuză să-i accepte salariatului cererea de concediu fără plată.
"Angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale. Totodată, însă, angajatorul are dreptul fundamental să stabilească organizarea și funcționarea unității și să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor. Dreptul la concediul fără plată este astfel condiționat și de dreptul angajatorului de a stabili condițiile de acordare, astfel încât absența salariatului de la locul de munca să nu prejudicieze desfășurarea activității", spune Andreea Păun.
Când ar fi pe deplin îndreptățit angajatorul să spună că ce e prea mult strică? Când ar putea să refuze un salariat care vrea o zi de concediu fără plată azi, încă una săptămâna viitoare, încă șapte peste două luni și tot așa? Atunci când a stabilit, de la bun început, pentru toată lumea, cât de mult se poate întinde dreptul de a intra în concediu fără plată.
Reglementarea acestei chestiuni prin regulament intern este în avantajul angajatorului, de fapt. „Regulamentul intern este un act unilateral, reprezentând voința angajatorului și nu se negociază cu salariații. Pentru aplicarea sa nu este nevoie de acordul salariaților și poate fi folosit în eventuale litigii cu aceștia. Întocmirea unui regulament intern, adaptat cât mai bine specificului companiei şi care să corespundă prevederilor legislative în vigoare, ferește angajatorul atât de amenzile aplicate de inspectorii de muncă, cât și de eventuale probleme/costuri suplimentare în cazul unor litigii de muncă cu angajații", subliniază specialista de la Accace România.