Concediul fără plată reprezintă un drept al angajaților, acordat pentru formare profesională sau rezolvarea unor nevoi personale. Codul Muncii nu impune o limită de zile, aceasta fiind stabilită prin contractul colectiv sau regulamentul intern. Bugetarii au reglementări speciale, beneficiind de un termen maxim de 90 de zile lucrătoare pe an pentru situații precum examenele sau îngrijirea unui membru al familiei. Citește articolul
Concediul fără plată reprezintă o perioadă de întrerupere a activității profesionale, solicitată de către angajat, în vederea rezolvării unor situații personale. Deși întreruperea activității profesionale presupune implicit și întreruperea contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate, salariații au dreptul de a beneficia de calitatea de asigurați la sănătate pentru o perioadă de încă trei luni de la întreruperea raporturilor de muncă. Citește articolul
Concediul sabatic este o perioadă prelungită de pauză de la locul de muncă, de obicei fără vreun fel de plată, care permite angajaților să se dedice dezvoltării personale, profesionale sau, pur și simplu, să își reîncarce bateriile. Această practică devine din ce în ce mai populară în companiile moderne care înțeleg importanța echilibrului dintre viața personală și cea profesională. Companiile care doresc să ofere atare beneficii trebuie să ia în calcul anumite limitări legale legate de „statusul” contractului de muncă, eventualele plăți pe care le aprobă pentru perioada de absență a angajatului, aplicarea nediscriminatorie a beneficiului și stabilirea clară a condițiilor de acordare. Citește articolul
Pornind de la dispozițiile imperative ale Codului muncii, respectiv dreptul tuturor salariaților de acces la programe de formare profesională, obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă (CCM) și/sau cel individual (CIM), obligația acestuia de a asigura periodic, din inițiativa și pe cheltuiala sa, participarea salariaților la un program de formare profesională, legiuitorul a stabilit și că nerespectarea acestui drept dă posibilitatea salariatului de a beneficia de un concediu pentru formare profesională plătit. În momentul când angajatul ajunge să ceară acest concediu, vorbim deja de neîndeplinirea de către angajator a unei obligații care-i incumbă în Codul muncii. Refuzul concediului de formare nu poate fi motivat prin faptul că studiile urmate de angajat nu au legătură cu postul ocupat? Dar dacă concediul, de fapt, e cerut pentru susținerea unei dizertații? Citește articolul
Angajații au dreptul la zile libere pentru evenimente familiale importante plăcute (nunți) sau neplăcute (înmormântări), au dreptul la zile libere pentru urgențe familiale, adică tot niște evenimente neplăcute, dar au dreptul să ceară liber și pentru rezolvarea altor situații personale. Vorbim de drepturi diferite și de reguli diferite de acordare a lor, așa că e important să le deosebim între ele. Citește articolul
În Codul muncii, dar și în ordonanța concediilor medicale, este specificat expres că medicalul întrerupe concediul de odihnă, dar și pe cel fără plată. Regula este importantă din două perspective: aceea a indemnizației de concediu medical, de care angajatul nu poate fi lipsit, dar și din perspectiva reluării, ulterior, conform unei programări convenite, a concediului care a fost întrerupt de medical. Citește articolul
Dreptul profesorilor din învățământul preuniversitar de a beneficia, la fiecare zece ani, de un concediu fără plată pe durata unui an şcolar, postul deținut urmând să le fie rezervat în toată această perioadă, a fost păstrat în noua lege a educației preuniversitare în condiții aproape similare cu cele din legea veche. Practic, profesorii pot beneficia, doar cu acordul școlii unde-și desfășoară activitatea, de un an sabatic, respectiv de o pauză profesională mai lungă, în care să se dedice unor proiecte în afara școlii sau pasiunilor - iar asta, fără să piardă vechimea pentru anul respectiv. Citește articolul
Salariații au dreptul la concedii fără plată pentru a-și rezolva situații personale, dar astfel de concedii trebuie aprobate și de angajator. În lipsa totală a unor prevederi în regulamentul intern sau în contractul colectiv cu privire la durata maximă a unor astfel de concedii ori a altor condiții de acordare, părțile se înțeleg asupra tuturor acestor aspecte de la caz la caz. Pentru că vorbim de un caz de suspendare a contractului de muncă prin acordul părților, angajatorul nu ar putea să decidă de unul singur reactivarea contractului înainte de termen. Citește articolul
Oricare ar fi „nevoia specială” a angajatorului, ideea suspendării contractului de muncă și a punerii „pe liber” a angajaților o perioadă de timp, fără un venit pentru aceștia din urmă, nu este permisă de Codul muncii din România. Deși angajatorii se pot regăsi oricând, obiectiv vorbind, în situația de a reduce volumul de activitate sau de a întrerupe cu totul activitatea, salariații sunt protejați de legea română. În funcție de situația în care se află, de cât estimează că va dura, angajatorul are la dispoziție nu una, ci mai multe măsuri legale.
Deși Codul muncii este clar în privința concediilor, atât de odihnă, cât și fără plată, când și cum se iau, cine și ce decide, uneori, acestea fie sunt confundate, fie reglementările aferente sunt tratate ca „detalii nesemnificative” în cadrul relațiilor de muncă, iar ceea ce pare că se întâmplă în practică uneori nu are nicio legătură cu ce impun dispozițiile legale. Vorbim, în particular, de acele abordări ale angajatorilor de tipul „trimit angajații în concediu” atunci când activitatea este mai redusă. Citește articolul