Autoritățile decid să efectueze o inspecție fiscală la contribuabili în urma analizei de risc efectuate pentru fiecare în parte. Criteriile încadrării firmelor în categoriile de risc fiscal (mic, mediu, mare) nu sunt publice, dar se discută, în această perioadă, transparentizarea acestora în viitorul apropiat (vă povesteam mai multe despre asta aici).
De exemplu, specialiștii EY România identificau, acum puțină vreme, următoarele exemple de factori care ar influența gradul de risc al contribuabilului: existența neconcordanțelor privind livrările efectuate pe teritoriul național nedeclarate de contribuabil și declarate ca achiziții de către parteneri; înregistrarea unei marje a profitului inferioară mediei înregistrate în domeniul de activitate desfășurat; gradul de îndatorare; valoarea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în urma inspecției fiscale.
În momentul în care organul fiscal a identificat factori de risc în ceea ce privește contribuabilul X și îi trimite o adresă cu privire la acest lucru, contribuabilul nu ar trebui să ignore acea comunicare, spun specialiștii Deloitte România, într-un document de informare în materie fiscală.
Contribuabilul ar trebui să furnizeze organului fiscal relații cu privire la indicatorii de risc semnalați în respectiva adresă -- poate că unele dintre lucrurile semnalate nu sunt concordante cu realitatea.
În acest fel, spun specialiștii Deloitte, "contribuabilii ar da, pe de o parte, dovadă de un comportament diligent, prin disponibilitatea de a colabora cu autoritățile fiscale, și, pe de alta, ar putea preveni o eventuală încadrare într-o categorie de risc mai ridicată cu toate consecințele decurgând din aceasta".
Stabilirea existenței unor factori de risc, prin respectiva comunicare, nu face altceva decât să-i ridice contribuabilului un semnal privind posibilitatea de a fi vizat curând de o inspecție fiscală.
"În lipsa, în prezent, a oricărui remediu legal pentru contestarea nivelului de risc stabilit în mod unilateral de către autoritate, implicarea activă a contribuabilului în procedura de analiză și în lămurirea aspectelor privind existența/ inexistența indicatorilor de risc este esențială. Astfel, furnizarea de informații/ detalii/ clarificări care să infirme existența aspectelor (constatate de organele fiscale) care pot influența negativ nivelul riscului la conformare fiscală reprezintă un demers recomandabil și, am spune noi, necesar", completează specialiștii Deloitte.
În fine, e important de subliniat că aceste comunicări nu produc efecte în plan fiscal. Ele sunt, așa cum punctează cei de la Deloitte, pur informative.
Poate vrei să citești și: Inspecția fiscală la firme în 2018. Ce ar trebui să știi ca să fii pregătit de vizita inspectorilor