Cum ajutăm copiii să își descopere vocația?

Articol scris de Cristina Călin

Recunosc cinstit că dorința mea de autonomie vine și în contextul unei comodități personale, dar cel mai important este că am vrut de la început să îi învăț să se descurce în orice condiții. Libertatea asta supravegheată atent de noi, părinții, i-a făcut pe cei doi copii ai noștri să știe de mici ce vor.

Cum ajutăm copiii să își descopere vocația. De la dansatoare la actriță de comedie

Când cineva o întreabă pe Amalia ce vrea să se facă atunci când o să fie mare răspunsul vine fără niciun fel de pauză de gândire: actor de comedie. Cei care întreabă rămân de obicei puțin mirați, după care își aduc aminte cum ”pe vremea noastră” voiam să devenim doctori, Nadia Comăneci, astronauți, profesori. Partea asta cu lumea mondenă și-a exprimat-o de când era foarte mică. I-a plăcut să iasă în față, să fie în centrul evenimentelor.

Prima dată a vrut să fie dansatoare la bară, ba chiar a și căutat filmulețe din care să învețe mișcări. Înainte de a-mi sări în cap că încurajez comportamente anormale pentru un copilaș, menționez că este vorba despre gimnastică. A ținut ceva vreme pasiunea aceasta. O vară întreagă s-a antrenat și a învățat copiii din parc tot felul de mișcări. Am înscris-o la dansuri ca să își îmbunătățească mobilitatea și condiția fizică. După o perioadă s-a plictisit sau și-a dat seama că nu e chiar de viitor, așa că și-a îndreptat atenția către altă meserie: actor.

De vreun an mergem la cursuri de oratorie și actorie. Pe parcursul lor și-a dat seama că din tot ce înseamnă meseria asta, ei i se potrivește cel mai bine partea de comedie. Exersează cu noi acasă, pune în scenă tot felul de piese, iar noi suntem spectatori de ocazie. Este o onoare pentru noi să avem chiar la noi sub acoperiș o trupă de teatru (fie ea formată din doar doi actori), care să ne delecteze cu programe unicat.

Cum ajutăm copiii să își descopere vocația. Nu e ușor nici să distrezi oamenii

Evident că nu este ușor. La început a crezut că e suficient să faci oamenii să râdă, dar și-a dat seama că e mai mult de-atât. A început să priceapă că fiecare om răspunde la alte glume, că trebuie să ai un vocabular bogat ca să poți face jocuri de cuvinte, să ai stăpânire de sine, să te concentrezi.

Trebuie să muncești chiar și pentru o meserie care la suprafață pare doar distracție. Dar, pentru ea toate astea sunt mai ușoare, pentru că încă de când era mică, a ”muncit” (de fiecare dată după posibilitățile ei) și acum, când și-a propus singură țelul pe care să îl atingă, își găsește motivație mai ușor pentru a merge la ore atunci când alți copii se joacă. Discuțiile cu ei, încurajarea muncii, susținerea autonomiei în cât mai multe ocazii, sunt printre ingredientele prin care încerc să îmi ajut copiii să își descopere vocația către meserii care îi vor face adulți împliniți.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.