Când lucrezi cu PFA-uri, ai grijă la riscul reîncadrării activității lor de către Fisc, dacă nu vrei să plătești din urmă

PFA-ul a devenit o opțiune extrem de atractivă anul acesta pentru unii dintre salariați. A venit declarația unică, au dispărut deciziile de impunere, înlocuite de mecanismul autoimpunerii, iar la contribuțiile sociale se plătește doar dacă veniturile din an sunt estimate peste 22.800 de lei, cât înseamnă 12 salarii minime brute.

În egală măsură, și firmei îi poate conveni mai mult să colaboreze cu contracte de prestări servicii cu X și Y, decât să le facă contractele de muncă și să trebuiască să le vireze toate dările fiscale, lună de lună. Așa că nu e de mirare dacă mulți angajați au decis anul acesta, mai ales în anumite industrii, cum este cea de IT, să renunțe la statutul de salariat și să-l adopte pe cel de PFA (măcar cât ține legislația aceasta atât de "prietenoasă" cu veniturile lor lunare).

În contextul în care vorbim de o necesitate reală de a aduce cât mai mulți bani la buget, n-ar trebuie să ne mire dacă organele fiscale vor începe să se uite mai atent către unele segmente pentru a găsi acele situații unde PFA-urile sunt, de fapt, haine pentru activități de dependență, adică pentru ceea ce ar fi trebuit să fie relații de muncă. Și aici avem un puternic sentiment de déjà-vu: amnistia din 2015, dată după un raid al organelor fiscale soldat cu numeroase reîncadrări ale activităților independente în dependente în cazul farmaciștilor care lucrau numai pe PFA (au mai fost vizați și cei cu venituri din drepturi de autor).

Fiscul se uită după conținutul economic al activității. Și ce vede...

"Nimeni nu se uită la normele Codului fiscal, care spun că întotdeauna când se face diferența relații dependență - relații de independență se va lua în calcul substratul economic (...) Eu, ca firmă de IT, contractez o forță de muncă independentă, care acum un an erau micro în relația cu mine și acum doi ani erau printre angajații mei, iar acum sunt brusc independenți, care au onorariu constant în fiecare lună, au carte de vizită, apar în organigrama noastră, le mai dau și-un telefon și-o mașină... cu siguranță nu putem vorbi de independență", a spus Andrada Pleș, tax manager la Dobrinescu Dobrev SCA, în cadrul evenimentului de fiscalitate organizat marți de societate.

Într-adevăr, chiar în primele articole ale Codului fiscal o să regăsim înscrisă dispoziția potrivit căreia organele fiscale pot, la stabilirea unui impozit sau unei taxe ori contribuții, să reîncadreze forma unei tranzacții/ activități pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.

Cu alte cuvinte, uitându-se la criteriile care caracterizează activitatea independentă în Codul fiscal (șapte la număr), Fiscul ar putea, în situația dată ca exemplu mai sus de specialist, să spună că nu e nici pe departe vorba de o activitate independentă.

Ce face în momentul în care decide să reîncadreze activitatea într-una dependentă? Obligă firma să plătească din urmă contribuții, alături de penalitățile de nedeclarare ș.a.m.d.

Care sunt condițiile legale pentru ca o activitate să fie considerată independentă

Potrivit Codului fiscal, o activitate independentă a unei persoane fizice este o activitate aducătoare de venituri care îndeplinește cel puțin patru din următoarele criterii:

• persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
• persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
• riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
• activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
• activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
• persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
• persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.

Ce poate face firma care lucrează cu independenți

Cum subliniau specialiștii în cadrul conferinței de fiscalitate, este evident că fiecare situația trebuie analizată separat și în ansamblu -- nu există o rețetă aplicabilă tuturor. Sunt lucruri care pot să întărească atât de mult convingerea organului de control că acolo există, de fapt, o relație de dependență, încât e complicat să mai răstorni lucrurile în favoarea firmei.

Fiscul se uită pe veniturile independentului și vede că, lună de lună, cea mai mare parte a veniturilor sale vine de la firma supusă controlului (aceeași sumă) și că acel independent nu mai are și alte venituri din activități similare, de la alte firme. Altfel ar sta lucrurile dacă, să zicem, într-o lună ar veni o sumă, în luna viitoare, altă sumă și tot așa. Specialiștii făceau aici paralela cu avocații, care nu pot spune niciodată cu certitudine câte venituri vor avea luna viitoare.

Ca o paranteză, sunt firme care aleg să-i pună pe acești independenți să declare că mai obțin lunar venituri pe PFA și de la alte firme. Nu că riscul s-ar transfera în acest fel la PFA, pentru că, așa cum subliniază specialiștii Dobrinescu Dobrev, asta nu se întâmplă niciodată. Dar este o chestiune care, de ce nu, s-ar putea dovedi utilă întrucâtva la un control.

Luisiana Dobrinescu, avocat fondator la Dobrinescu Dobrev, recomandă o comparație a priori din perspectiva costurilor: cât ar costa colaborarea cu X pe prestări servicii, cu luarea în calcul a riscurilor aduse de plata din urmă a dărilor fiscale (plus penalități) la reîncadrarea activității, și cât ar costa pe contract de muncă.

"E mai ieftin să te optimizezi fiscal cu resursele fiscale pe care le ai. Nu întotdeauna varianta cea mai ieftină se dovedește a fi cea mai ieftină, la final", conchide avocata.