Afectează decizia ICCJ privind adunările publice protestele spontane și pe cei care participă la acestea?

Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice este actul normativ din mijlocul discuțiilor. Pe unele dintre prevederile sale s-a pronunțat ICCJ luni, stabilind că pentru orice miting/demonstrație/manifestație care are loc într-o piață sau pe drumul, trotuarul ori partea carosabilă de lângă o instituție/autoritate publică e nevoie de declarare la primărie înainte, organizatorii unei astfel de adunări (nedeclarată înainte) putând fi amendat, la fel și participanții care refuză să plece, deși sunt somați să o facă.

Atenție! Vorbim de obligația de a declara înainte adunarea, la primărie, iar nu despre a cere o aprobare pentru ea. Aceasta este obligația analizată și prevăzută de lege.

Legea menționată nu conține nicio referire la adunările (protestele) spontane. Ideea de protest spontan nu se regăsește în lege. De altfel, nici obligația de declarare prealabilă nu poate fi atașată acestui tip de adunare publică, nu doar pentru că nu se regăsește în această lege, ci și pentru că e inadmisibil să declari dinainte ceva ce, prin definiție, nu este plănuit - este spontan, neorganizat. Ca fapt divers, obligația de declarare înainte la primărie trebuie făcută cu cel puţin trei zile înainte de data desfăşurării adunării, conform legii. Ideea de spontan și cea de organizare cu cel puțin trei zile înainte stau, evident, în contradicție.

Prin urmare, a spune că decizia recentă a ICCJ vizează în vreun fel protestele spontane este greșit și nu ar trebui să perpetuăm niște discuții ce pot alarma opinia publică. A spune că decizia Curții se leagă de protestele spontane ar însemna că acestea sunt tratate în Legea nr. 60/1991, ceea ce nu se întâmplă.