avocatnet.ro 
La baza adoptării OUG nr. 88/2018, care a modificat recent Legea insolvenței nr. 85/2014, a stat (și) ideea că e nevoie de mecanisme mai eficiente prin care statul să-și recupereze creanțele de la firme. În nota de fundamentare a ordonanței stătea ideea că firmele se folosesc adesea de mecanismele insolvenței pentru a fenta statul cu creanțele fiscale, dar și că se urmărește îmbunătățirea cadrului legal al drepturilor creditorilor. Și, totuși, s-a discriminat între categoriile de creditori, punându-se pe un plan superior interesul statului, care oricum era favorizat și înainte.
"Deși, la nivel declarativ unul dintre obiectivele urmărite de ordonanță vizează îmbunătățirea protecției drepturilor creditorilor, ansamblul modificărilor propuse reflectă într-un mod foarte transparent favorizarea unei anumite categorii de creditori, și anume cei bugetari. Prin instituirea unui nou set de norme ce creionează un regim preferențial aplicabil creditorilor bugetari (care oricum beneficiau de un rang de distribuție superior) se aduce atingere caracterului concursual și egalitar al procedurii", subliniază Cătălina Mihăilescu, managing associate al societății de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații (foto dreapta).
1. Pragul de 50%
Ca să împiedice fentarea statului prin intrarea în faliment, Guvernul a modificat procedura de insolvență astfel încât să nu se mai permită deschiderea procedurii dacă firma are peste 50% datorii numai la stat (procentul din toate datoriile sale la momentul când ar vrea să intre în insolvență). Instituirea acestui prag a fost contestată, încă de la început, cu cea mai aprigă vehemență de specialiștii în insolvență.
"Cu alte cuvinte, în loc să-și plătească partenerii comerciali, băncile finanțatoare sau salariații, companiile vor trebui să aibă grijă să achite în mai mare proporție creditorii bugetari", constată Cătălina Mihăilescu.
Practicieni în insolvență punctau, la punerea în dezbatere a proiectului, că asta ar putea duce la un fel de stare perpetuă de insolvență nedeclarată pentru unele firme, care nu vor reuși în felul acesta să-și redreseze situația financiară niciodată.
2. Notificarea Fiscului
Tot OUG nr. 88/2018 a mai adus în peisaj și necesitatea ca organul fiscal să fie notificat dinainte de intenția firmei de a deschide procedura, notificarea fiind printre documentele obligatoriu de depus pentru ca o cerere de insolvență să fie admisibilă.
"Prevederi de tipul celor evidențiate anterior afectează în mod evident posibilitatea debitorului de a cere insolvența. Pe de altă parte însă, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să ceară deschiderea acestei proceduri, în caz contrar devenind răspunzător pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă", mai spune Cătălina Mihăilescu.
3. Îngreunarea muncii practicienilor
În fine, statul le mai dă de muncă și practicienilor în insolvență, punându-le în sarcină lucruri care ar fi trebuit făcute de angajații statului: "Tot în scopul evident al creării unui regim favorabil creditorilor bugetari se înscriu și obligațiile instituite în sarcina practicienilor în insolvență de a menționa în cuprinsul rapoartelor lunare informații privind respectarea obligațiilor bugetare sau obligația de a admite la masa credală, sub condiție rezolutorie, creanțele bugetare constatate prin acte administrativ-fiscale contestate și a căror executare nu a fost suspendată prin hotărâre definitivă", punctează avocata.
sacko 
misu76
Comentarii articol (0)