Analiză: De ce recentele modificări la Legea insolvenței sunt, în mare, bune pentru cei implicați în procedură

Articol scris de Cătălina Mihăilescu (foto), managing associate la Țuca Zbârcea & Asociații.

Cele mai recente modificări ale reglementărilor din domeniul insolvenței au intrat în vigoare în data de 11 iulie 2020, ele fiind adoptate prin Legea nr. 113/2020 în contextul aprobării, cu anumite modificări și completări, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018.

Ca notă generală, sesizăm că noile reglementări urmăresc o corijare a unor dezechilibre create prin OUG nr. 88/2018 în sensul favorizării creditorilor fiscali, scop lăudabil în contextul în care procedura insolvenței trebuie să asigure un cadru care să permită, pe de o parte, tuturor categoriilor de creditori un grad de recuperare a creanțelor cât mai mare, iar, pe de altă parte, atunci când este posibil, salvarea debitorului prin restructurarea activității acestuia.

Cea mai importantă și de așteptat modificare vizează (1) eliminarea posibilității titularilor de creanțe născute după deschiderea procedurii de a recupera acest tip de creanțe prin măsuri de executare silită asupra companiei debitoare aflată în insolvență. Criticată încă de la introducerea prin OUG nr. 88/2018, această reglementare a dat naștere unor numeroase litigii ce au fost soluționate în mod diferit, mai ales din perspectiva instanțelor care s-au declarat competente să se pronunțe asupra legalității măsurilor de executare silită.

Foarte grav era faptul că posibilitatea executării silite individuale aducea atingere principiilor și rațiunii procedurii insolvenței, caracterul concursual și egalitar al procedurii sau insesizabilitatea contului unic de insolvență rămânând simple forme fără fond. Fără a nega necesitatea asigurării unei protecții corespunzătoare creditorilor curenți, considerăm că mijloacele prin care se asigură o astfel de protecție trebuie să fie echilibrate și corelate cu restul reglementărilor aplicabile în materia insolvenței.

În concluzie, ca efect al acestei modificări binevenite, creditorii înregistrați la masa credală nu vor mai fi afectați de executări individuale inițiate de creditori curenți, care cel mai adesea erau creditori fiscali. În plus, activitatea debitorului care încerca să își restructureze activitatea nu va mai putea fi blocată de astfel de măsuri de executare ce contravin scopului și principiilor insolvenței.

Tot în legătură cu regimul juridic al creanțelor curente, au mai fost aduse modificări referitoare la procedura de soluționare a cererilor privind plata acestor creanțe, majorându-se de la 10 zile la 15 zile termenul pus la dispoziția administratorului judiciar pentru a analiza cererile respective și stabilindu-se că termenul respectiv curge de la data primirii cererii.

Aceste modificări sunt benefice, având drept scop asigurarea unei cadru clar determinat și unui orizont de timp mai realist pentru o analiză corespunzătoare asupra acestui tip de creanțe. Ca efect al acestor modificări, ar trebui ca litigiile privind creanțele curente să fie reduse, aspect benefic pentru întreaga procedură, care ar trebui să se deruleze cu o cursivitate și celeritate mai mare.

În contextul actual, când numeroase companii se confruntă cu dificultăți financiare pentru care procedura insolvenței poate reprezenta o posibilă soluție de salvare, considerăm că sunt relevante și modificările privind condițiile în care companiile pot urmări restructurarea prin promovarea unor cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Cu privire la condițiile în care se poate dispune deschiderea procedurii, Legea nr. 113/2020 aduce două modificări ce merită a fi amintite.

Prima vizează (2) majorarea pragului minim al creanțelor ce pot justifica deschiderea procedurii de la 40.000 de lei la 50.000 de lei. Rațiunea stabilirii în sine a unui prag minim, constând în limitarea inițierii unor proceduri cu un important impact pentru sume nesemnificative și evitarea abuzului unor debitori sau creditori este evidentă și justifică adoptarea unei astfel de condiționări.

Însă, din experiența noastră practică, am constatat că această reglementare nu a avut un impact deosebit asupra modului în care participanții, fie ei debitori sau creditori au înțeles să se raporteze la scopul inițierii acestei proceduri colective. În aceste condiții, deși justificabilă, apreciem că modificarea referitoare la majorarea cu 10.000 de lei a valori minime a creanțelor ce pot fi invocate pentru a fundamenta deschiderea procedurii de insolvență nu va aduce modificări semnificative în evoluția procedurilor viitoare.

Cea de a doua modificare, referitoare la condițiile în care un debitor poate iniția deschiderea voluntară a procedurii insolvenței, vizează (3) înlăturarea condiției ca ponderea creanțelor bugetare din totalul masei credale să fie mai mică de 50%. Condiția eliminată a reprezentat în mod evident o măsură prin care s-a urmărit evitarea acumulării unor restanțe la plata creanțelor bugetare. Practic, debitorii care se confruntau cu probleme financiare erau nevoiți să urmărească achitarea pe cât posibil cu prioritate a creanțelor bugetare, pentru a se putea pune sub protecția legii insolvenței.

Nici această reglementare ce favoriza creditorii bugetari nu era corelată cu alte prevederi ale legii insolvenței care instituie, fără nicio distincție cu privire la natura și ponderea creanțelor restante, obligația de a formula cerere de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență. În consecință, eliminarea acestei condiții reprezintă o modificare justificată, care înlătură necorelarea sesizată și readuce pe poziții mai echilibrate categoriile de creditori participanți la procedură.

O altă modificare care urmărește înlăturarea unor reglementări ce favorizau creditorii fiscali se referă la (4) modalitatea de înregistrare a creanțelor fiscale constatate prin acte administrativ-fiscale contestate. Dacă, potrivit reglementărilor instituite prin OUG nr. 88/2018, aceste creanțe fiscale erau înregistrate sub condiție rezolutorie până la soluționarea contestației în contencios administrativ, prin noua reglementare creanțele fiscale contestate sunt înregistrate în mod provizoriu.

În contextul în care litigiile pentru soluționarea contestațiilor privind actul administrativ-fiscal durează în fapt o perioadă îndelungată, în ipoteza instituită de OUG nr. 88/2018 creditorul fiscal contestat putea beneficia în cadrul procedurii de toate drepturile conferite creditorilor, inclusiv de distribuiri. Potrivit modificării aduse prin Legea nr. 113/2020, creanțele fiscale contestate vor fi înregistrate în mod provizoriu, astfel încât titularii lor nu pot beneficia de distribuiri, eventualele sume ce li s-ar cuveni urmând a fi provizionate și achitate doar în ipoteza în care se validează titlul contestat.

În scopul de a asigura derularea într-o manieră cât mai obiectivă a procedurii și operațiunilor specifice acesteia, avocații, experții contabili, evaluatorii sau alți specialiști la ajutorul cărora practicienii în insolvență pot apela vor trebui să se abțină, iar în caz contrar putând fi recuzați dacă se află într-o relație contractuală de natură a genera un conflict de interese. Condițiile în care se poate dispune abținerea sau recuzarea sunt cele institute de Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, se înlătură interdicția desemnării unor persoane afiliate, astfel cum sunt definite de Codul fiscal, apreciindu-se probabil că noțiunea generală de conflict de interese cu posibilitatea abținerii sau recuzării potrivit condițiilor din Codul de procedură civilă asigură un cadrul obiectiv suficient, nefiind necesară sau oportună trimiterea la noțiunea de persoană afiliată, în sensul dat de reglementările aplicabile în materie fiscală.

Ca o concluzie și o evaluare generală, considerăm utile modificările aduse prin Legea nr. 113/2020. Rămâne ca modalitatea practică de aplicare să dovedească eficiența acestor reglementări aplicabile într-un domeniu tehnic și de interes în contextul frământărilor cu care se confruntă în prezent mediul economic.