Unele dintre modificările la Legea insolvenței se aplică și procedurilor în derulare, dar nu și celor pe legislația veche

Potrivit unui specialist, e criticabilă scăparea din vedere a acestor proceduri, așa cum e criticabilă chiar aplicarea prevederilor din ordonanță procedurilor în derulare, în ciuda principiului neretroactivității legii.

Recentele modificări aduse Legii insolvenței nr. 85/2016 au venit pe calea unei ordonanțe de urgență, cu toate că urgența intervenției Guvernului în reglementarea insolvenței nu a fost găsită de către profesioniști.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 a adus, printre altele, și anumite termene noi în procedură: un termen de zece zile pentru analizarea cererilor de plată introduse de creditorii curenți, unul de 30 de zile 30 de zile pentru ca judecătorul sindic să analizeze cât de întemeiată e cererea de intrare în faliment făcută de creditorul curent cu creanțe certe, lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste valoarea prag, un termen de 60 de zile de la expirarea căruia creditorul curent poate cere executarea silită a firmei în insolvență pentru datoriile curente neplătite ș.a.m.d.

Aceste modificări din Legea nr. 85/2014 se aplică însă și pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 88/2018, inclusiv celor nesoluționate la data când OUG-ul a intrat în vigoare.

Cătălina Mihăilescu, managing associate al societății de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații, atrage atenția însă că Executivul, dacă tot s-a legat de procedurile în derulare, a scăpat din vedere o categorie de insolvenți: cei cu proceduri demarate din vremea vechii reglementări a insolvenței, adică Legea nr. 85/2006.

"Prin OUG nr. 88/2018 se reține în mod expres că acest act normativ aduce modificări Legii insolvenței nr. 85/2014, nefăcându-se nicio precizare referitoare și la Legea nr. 85/2006, care guvernează în continuare o serie de proceduri inițiate sub regimul acestei ultime reglementări. În aceste condiții, ar rezulta că modificările aduse de ordonanța nu se vor aplica și procedurilor mai vechi, derulate în baza legii insolvenței din 2006", spune avocata.

Mai departe, dincolo de lipsa urgenței și semnul de întrebare ce se ridică privind opțiunea de a recurge la o ordonanță de urgență, în contextul în care "o încercare similară privind legislația în această materie a fost sancționată în 2013 de Curtea Constituțională prin decizia nr. 447", amintește specialistul, se mai ridică o problemă: nu este cumva vorba de o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii prin faptul că unele modificări se aplică procedurilor în vigoare?

"Urgența cu care s-a urmărit implementarea modificărilor aduse legii insolvenței transpare nu numai din opțiunea privind forma actului normativ, ci și din dispozițiile tranzitorii care prevăd aplicarea anumitor prevederi inclusiv procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței. Astfel, dincolo de problemele de constituționalitate, ordonanța pune în discuție și principii generale de drept precum neretroactivitatea actelor normative sau siguranța raporturilor juridice", spune Cătălina Mihăilescu.