Fata de Comitet

Deși este femeie, Fata de Comitet face tot posibilul să uiți acest lucru, având în mod evident ca role-model bărbații din grup. Poți să pui și pariu că acolo unde sunt 3-4 bărbați la un loc, o vei găsi și pe ea. Glumele Fetei de Comitet sunt mai porcoase decât cele ale bărbaților, gesticulația și limbajul corporal sunt cu mult peste ceea ce își permit aceștia, coloratura limbajului precum și repertoriul interminabil de cimilituri argotice bat la cur (sic!) de departe multe dintre reprezentațiile masculine pe care le-am văzut vreodată.

De asemenea, familiarismul programatic face din Fata de Comitet un personaj destul de greu de digerat. Dacă ați intrat vreodată pe o ușă, și, la cinci minute după aceea, ați auzit povești intime nonșalant expuse de către un necunoscut, înseamnă ca ați dat fix peste Fata de Comitet. Deviza personală pare a fi transparența totală. Fie că întrebi sau nu, în maxim jumătate de oră de la prima vedere, Fata de Comitet îți va împărtăși starea relației în care se află, notele proaste ale copilului din dotare, precum și evoluția ciupercii căpătate astă-vară la piscină.

În ipostaza de soție, Fata de Comitet merge pe formula coincidenței contrariilor. Nu de alta, dar nu poate ceda lumina rampei, așa că își alege de obicei un personaj masculin șters, fără opinii personale și în genere mut. Evident, cu un grad uriaș de înțelegere al nevoii de afirmare al doamnei în cauză. Soțul Fetei de Comitet este fie compătimit, fie de-a dreptul luat la mișto de toți cei care se constituie în spectatorii telenovelei cu pricina. Oricum, nimănui nu-i pasă de el, așa că nici măcar discuțiile din off despre necazul omului nu durează prea mult.

În ipostaza de mamă, Fata de Comitet este – ați ghicit – plină de sfaturi și inițiative obositoare, reușind să sape cu râvnă, zilnic, la falia abisiniană care, peste ani, va face ca urmașul din dotare să nu mai privească în urmă decât cu mânie. Copilul este sistematic sufocat cu reguli de aur, argint și pietre semiprețioase, cu cimilituri și adevăruri profunde de viață culese de pe la Surprize-Surprize, OTV sau Din Dragoste, și nici măcar tandrețurile zgomotoase nu vor anula vreodată trauma profundă pe care o suferă de la o vârstă fragedă.

Ați putea crede că apetența pentru show-urile de calitate îndoielnică face din Fata de Comitet o țață banală. Ei bine, nu. Pentru că personajul este, în mod paradoxal, citit. Și are și școală, sursă din care și-a extras, ca o gospodină bine organizată, o bază de date suficient de culturală cât să înșele grav vigilența celor din jur. Modul în care prelucrează informația, în schimb, face ca Fata de Comitet să iasă in potecă cu alai. Din orice operă esențială, ea va extrage cu precizie milimetrică exact cele mai nereușite paragrafe, eventual niște versuri tâmpite și nereprezentative, pe care le va aduce pe tapet la ora de etalare a culturii personale. Cu alte cuvinte, dacă nu s-ar fi inventat deja, oracolele adolescenței ar fi fost prima mare realizare a Fetei de Comitet.

Înapoi la social, aflați că nu există subiecte de interes pe tema cărora Fata de Comitet să nu aibă deja un tezaur de înțelepciune la îndemână. A-și oferi părerea nesolicitat este un mod de viață pentru Fata de Comitet. De cele mai multe ori, ispita de a-și oferi părerea nesolicitată este mai mare decât prudența minimă de a nu vorbi orice de față cu necunoscuți. De la vedete TV la vedetele de club, de la rețeta de lasagna la ultimul leac pentru exfolierea unghiilor, nimic nu îi este străin acestei femei multilateral interesate. Ultima oară când am făcut cunoștință cu un astfel de personaj, mi-au țiuit urechile vreo două zile după respectiva întâlnire de gradul trei. Și m-am jurat că nu mai intru în vorbă cu necunoscuți.

La capitolul metode de mitigare a expunerii la tirajul verbal al Fetei de Comitet există doar un lung șir de eșecuri, nu și o rețetă de succes. Ignorarea și non-participaționismul pasiv nu își fac efectul, după cum intrarea în controversă nu face decât să măreasca domajul. Și pentru că nu am descoperit încă butonul de anulare a efectului verbozității dumneaei, îmi rămâne doar să vă sfătuiesc cu milă creștină să cumpărați algocalmin. Și să vă bucurați meschin atunci când nu sunteți singurii din raza de acțiune.

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.