avocatnet.ro 
Recent, Guvernul a modificat Codul muncii astfel încât să se poată stabili un salariu minim brut diferențiat în funcție de studii și de vechimea în muncă.
Concret, va exista un salariu minim diferențiat mai mare decât salariul minim pe țară. Salariul minim pe țară urmează să fie 2.080 de lei, iar salariul minim diferențiat urmează să fie 2.350 de lei.
Totuși, în practică, introducerea unui salariu minim diferențiat s-ar putea dovedi problematică pentru angajatori, a avertizat o specialistă contactată de redacția noastră.
1. Cresc costurile salariale. În mod evident, apariția unui salariu minim diferențiat mai mare decât salariul minim pe țară va însemna costuri majorate pentru companii. Asta ar putea însemna restrângerea activității din cauza cheltuielilor salariale ridicate.
„Pentru companiile care au încadrați în special angajați cu salariul minim pe economie, majorarea salariului minim brut, diferențiat în funcție de studii sau vechime în muncă, va determina o creștere substanțială a costului salarial. Ca urmare, unele companii se vor vedea nevoite să își restrângă activitatea din cauza nivelului ridicat al cheltuielilor salariale”, a explicat, pentru avocatnet.ro, Andreea Păun, payroll supervisor la Accace România.
2. Mai multă muncă pentru specialiștii de HR. O altă problemă de care s-ar putea lovi firmele este creșterea volumului muncii pentru departamentul de resurse umane, adică cel care se va asigura că salariul minim diferențiat este implementat corect acolo unde se impune.
„Majorarea salariului minim și, totodată, acordarea diferențiată pe mai multe criterii va genera o activitate suplimentară în rândul specialiștilor de resurse umane, care vor trebui să gestioneze întregul proces de emitere a documentelor necesare în relația cu salariații, pentru punerea în aplicare a prevederilor legale, astfel încât angajatorul să îndeplinească obligația legală de aducere la cunoștință a modificărilor impuse și să se asigure că se încadrează în termenele legale în momentul în care vor intra în vigoare prevederile legislative”, a precizat specialista.
3. Inegalități între persoane care fac aceeași muncă. Problematice s-ar putea dovedi și inegalitățile de salarizare care ar putea apărea între persoane care fac, în esență, exact aceeași muncă. Practic, salariații aflați în situații de acest gen ar putea deveni nemulțumiți de diferența de plată.
Iată, mai precis, observația Andreei Păun: „ca urmare a obligației de a acorda un salariu diferențiat, ar putea apărea situații în care angajați încadrați pe același post și care au aceleași atribuții și responsabilități să primească un salariu diferit, ca urmare a faptului că un angajat are mai multă vechime în muncă decât celălalt, chiar dacă vechimea în muncă nu reprezintă un criteriu obligatoriu pentru ocuparea postului”.
4. Firmele se orientează către cei cu mai puțină experiență. Din rațiuni financiare, angajatorii ar putea fi tentați să renunțe la salariații cu vechime mare sau să-i evite atunci când fac angajări. Asta în favoarea celor mai lipsiți de experiență.
„Totodată, diferențierea salarială pe criteriul vechimii în muncă ar putea atrage riscul ca persoanele mai în vârstă, respectiv cu experiență în muncă, să întâmpine dificultăți la angajare. Această situație ar putea apărea ca urmare a faptului că angajatorii se vor orienta să recruteze personal în special din rândul tinerilor fără experiență, astfel încât să nu fie nevoiți să acorde salarii majorate, care ar genera costuri salariale adiționale”, a mai spus specialista de la Accace.
iulia_s