Arbitrajul comercial

Codul Calimach, introdus in 1817 in Moldova, a reglementat pentru prima oara pe teritoriul romanesc modalitatea de solutionare a neintelegerilor aparute pe parcursul executarii unui contract prin arbitraj, evitandu-se asrfel procedura greoaie si lunga din tribunalele vremii.

Ulterior, in 1865, inspirandu-se din Legea de procedura civila a Cantonului de Geneva (1819) si doin Legea de procedura civila franceza (1842), Codul de procedura civila a reglementat arbitrajul ad-hoc. Multa vreme aceste reglementari au ramas neschimbate, sfera lor de aplicare fiind relativ restransa, dar incepand cu anul 1953, odata cu dezvoltarea comertului esterior a fost infiintata Comisia de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie Bucuresti.

Dupa 1989, Parlamentul si Guvernul Romaniei au inteles necesitatea unei reglementari clare a institutiei arbitrajului, emitand in acest sens o serie de acte normative prin care au fost stabilite conditiile aplicarii arbitrajului.

Arbitrajul este un mod de a oferi partilor contractante o judecata mult mai rapida, mai eficienta, mai putin formala si mai ieftina si care are menirea de a proteja relatiile pe termen lung existente intre partile aflate pe moment in litigiu.

Recurgerea la procedura arbitrala este urmare a inserarii in contractele incheiate intre comercianti  a clauzei compromisorii, prin care acestia exclud competenta materiala a instantelor de drept comun (art. 343³) in litigiile izvorate din executarea contractului prevazut cu clauza arbitrala.

Art. 343 al Codului de procedura civila defineste clauza compromisorie ca o conventie arbitrala (exprimata sub forma unei clauze contractuale sau a unui act distinct incheiat ulterior contractului, denumit compromis). Conform art. 343¹ stabileste ca prin “clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta, sa fie solutionate pe cale arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor”. Aliniatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care aceasta a fost inscrisa.   

In principal, efectele conventiei arbitrale rezida pe de o parte in faptul ca, exclude competenta instantei judecatoresti si pe de alta parte instituie competenta tribunalului arbitral, care, in conformitate cu art. 343³ al. 2 “isi verifica propria competenta de solutionare a litigiului si hotaraste in aceasta privinta printr-o incheiere care se poate desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale”.

Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala uneia sau mai multor persoane, investite de parti sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele.

Partile pot conveni ca arbitrajul sa poate fi organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana. Tribunalul arbitral poate fi constituit dintr-un arbiteu unic sau dintr-un complet de arbitri. Calitatea de arbitru poate fi incredintata oricarei persoane fizice de cetatenie romana care are capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor sale.

In situatia in care partile, prin conventia arbitrala nu stabilesc numarul arbitrilor. Litigiul se va judeca de un complet format din trei arbitri, cate unul numit pentru fiecare dintre parti, si un supraarbitru desemnat de primii doi (art.345 al.2). In caz de neintelegere cu privire la numirea acesora, partea interesata poate solicita instantei judecatoresti sa procedeze la numirea arbitrului sau, dupa caz, a supraarbirtului (art. 351 al.1).

Codul de Procedura Civila prevede si modalitatile de recuzare, abtinere si inlocuire a arbitrilor in art. 351^{1 –} 354.

Sesizarea Tribunalului arbitral se face de catre partea interesata printr-o cerere scrisa care are forma unei cereri de chemare in judecata cuprinzand in plus urmatoarele

1.    mentionarea conventiei arbitrale anexanadu-se copie dupa contractul in care este inserata ia daca s-a incheiat un compromis copie de pe acesta;

2.    numele si domiciliul membrilor Tribunalului arbitral.

        Sesizarea se poate face si printr-un proces verbal incheiat in fataTribunalului arbitral si semnat de parti sau numi de catre reclamant si de catre arbitrii. Cererea de arbitraj si copiile actelor anexate acesteia se vor comunica arbitrilor si paratului care au posibilitatea sa raspunda in termen de 30 zile de la comunicare printr-o intampinare sau o cerere reconventionala.

        Procedura arbitrala trebuie sa asigure sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la aparare si respectarea principiului contradictorialitatii.

        Spre deosebire de procedura de drept comun, in situatia in care la termen nu se prezinta partile, instanta nu va dispune suspendarea cauzei ci va recurge la solutionarea in lipsa a litigiului afara de cazul in care prezenta partilor este absolut necesara.

        Inainte sau in cursul arbitrajului, oricare dintre parti poate solicita instantei sa incuviinteze masuri asiguratorii si masuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului, sau sa constate anumite imprejurari de fapt.

        Ca si in procedura de drept comun, fiecare parte are obligatia de a dovedi faptele pe care isi intemeiaza in litigiu pretentia sau apararea.

        Instanta va incuviinta administrarea probelor care se vor putea produce si in fata unui singur arbitru din compunerea tribunalului arbitral

Deasemenea, se pot audia martori sau se poate dispune efectuarea de expertize. Tribunalul arbitral nu poate recurge la mijloace de constrangere si nici la aplicarea de sanctiuni martorilor sau expertilor, aceste masuri revenind exclusiv in sarcina instantei judecoresti care in lipsa conventiei arbitrale ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta (art. 358¹¹).

        Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate ca si in dreptul comun, in incheieri de sedinta, care va cuprinde motivarile tuturor dispozitiilor tribunalului.

        Decizia tribunalului se concretizeaza printr-o hotarare arbitrala, redactata in scris si care va cuprinde urmatoarele mentiuni:

-         componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii;

-         numele partilor, domiciliul sau resedinta acestora, sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele reprezentantilor partilor, precum si al celorlaltor persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

-         mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a procedat la arbitraj;

-         obiectul litigiului si sustinerile pe scurt lae partilor;

-         motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul arbitrajului in echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia;

-         dispozitivul;

-         semnaturile tuturor arbitrilor, iar in cazul existentei unei opinii separate, aceasta va fi motivata distinct de hotararea majoritara.

 

In lipsa unei conventii a partilor privind cheltuielile arbitrale, acestea vor fi suportate de partea care a pierdut litigiul. Plata onorariilor arbitrilor se va face dupa comunicarea catre parti a hotararii arbitrale (art. 359⁴ al.1 C.pr.civ.). In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, taxele, onorariile si celelalte chaltuieli arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului acelei institutii.

 

Partea nemultumita de hotararea tribunalului arbitral o poate ataca cu contestatie in anulare, aceasta fiind singura modalitate de desfiintare a hotararii, si numai pentru motive limitativ prevazute de art. 364 C.pr.civ.:

-         litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

-         tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante;

-         tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala;

-         partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterila iar procedura de citare nu a fost legal indeplinita;

-         hotararea a fost pronuntata dupa expirrea termenului arbitrajului (5 luni de la data constituirii);

-         tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;

-         hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitri;

-         dispozitivul hotararii arbitrale cuprind dispozitii care nu se pot duce la indeplinire;

-         hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii.

 

Competenta de solutionare a actiuni in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare celei care ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond in prima instanta, in lipsa conventiei arbitrale, in circumscriptia in care a avut loc arbitrajul (art. 365 al.1).

Termenul de atacare a hotararii arbitrale este de o luna de la comunicarea acesteia (art. 365 al.2).

Art. 367 instituie obligativitatea hotararii arbitrale, cere se poate duce la indeplinire de bunavoie de partea impotriva careia s-a pronuntat, deindata sau in termenul aratat in hotarare. Hotararea poate fi investita cu formula executorie, devenind astfel un titlu executoriu care va putea fi dus la indeplinire prin executare silita intocmai ca o hotarare judecatoreasca.

In actuala reglementare, arbitrajul confera comerciantilor o alternativa de o simplitate, o rapiditate si eficienta pe care instantele de judecata in actuala compozitie si avand la indemana mijloace si parghii greoaie nu o pot oferi.