Vin sărbătorile – să ne certăm cu ștaif!

De certat, ne certăm toată ziua, mai ales în cuplu. Eu personal nu am întâlnit cuplu să ne se certe, și cred că ăia care spun că nu o fac mint cu picioarele în farfurie. Am stat prea multă vreme la bloc ca să nu știu asta. Pereții, fie ei subțiri sau mai puțin subțiri, nu sunt niciodată suficienți pentru a escamota evoluțiile verbal-spinoase ale cuplurilor de oriunde.

Nu de alta, dar subiectele abundă – banii (sau mai precis lipsa acestora), copiii (acolo unde există, musai devin subiect de ceartă), rudele băgărețe, prietenii lui mitocani, prietenele ei stupide, calitatea și frecvența partidelor de sex. Alegerea mașinii, colacul ridicat (sau nu) al toaletei, uitatul pâinii în drumul către casă, dusul gunoiului, alegerea programului TV sau a destinației de weekend, vorbitul la telefon, gelozia, indiferența precum și multe-multe altele.

Dacă subiectele pot fi mai mult sau mai puțin comune, modul în care alegi să le dezbați în cuplu depinde foarte tare de profilul socio-cultural, nivelul de trai și durata relației în sine. Una este să avem de-a face cu doi tinerei recent amorezați, alta e treaba cu un cuplu în care mocnesc trăiri vezuvice mai vechi de un deceniu. Până și finalul certei, tonul și durata acesteia sunt dictate major de aceste circumstanțe cronicizante...de la pupatul în bot și sexul de împăcare la spatele întors demonstrativ și refuzul prelungit al interacțiunii verbale cu mangafaua e cale lungă.

Indiferent dacă te caracterizează ironia fină, dar acid-distructivă și memorabilă sau scandalul contondent cu stricăciuni, vecini traumatizați și miliție la ușă, îți sugerez, dragă cititorule, să optezi, măcar pentru perioada sărbătorilor, pentru moderație. Uite și cinci sfaturi utile

• nu începe tu cearta, indiferent de cât de ispititoare e ocazia și câte mingi ți se ridică la fileu – gândește-te că cel care are forța să aștepte are de partea lui argumentul vechi de când grădinița cum că celălalt e de vină. De ce să nu o recunoaștem, nu contează că ai dreptate, doar nu începe tu cearta...
• nu utiliza cuvinte cu patru litere, pentru că vei deturna practic dezbaterea de la conținut la formă și te vei descalifica, dezonorat, cu dreptatea în brațe – iar nu contează că ai dreptate...
• nu intra pe făgașul cu tu întotdeauna/tu niciodată – teren minat, pentru că astea ți se întorc în bot cu o viteză greu de calculat. Valoarea de adevăr a tezelor de tip tu întotdeauna/tu niciodată fiind aia care e – adică nulă - ți se poate aplica și ție în secunda doi astfel nemaicontând – din nou – că ai avea dreptate
• nu aduce pe nimeni în cearta voastră, ca martor sau ca arbitru, în afara cazului în care ai boală pe acel cineva și chiar vrei să nu îl mai vezi niciodată. Nu uita că nu tăria argumentelor câștigă certurile în cuplu, ci intensitatea trăirilor. La care, în mod firesc, nu ar trebui să îți dorești să ai și martori...
• nu părăsi terenul de bătaie, indiferent de cât de tare îți face cu ochiul vizorul ușii apartamentului. Vei fi câștigat meciul, dar vei fi antamat, automat, o serie de retururi-surpriză ceva mai distructive decât campaniile armate ale lui Genghiz-Han. Așa că respiră adânc și fă față distracției – e singurul mod în care te poți asigura că nu va exista și-un bis, cel puțin nu pe subiectul ăsta și, cu puțin noroc, până după sărbători...

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.