Relații - Mitul eternei dragoste

Și îl fac să muncească extrem de puțin la relație, având niște așteptări complet deplasate și un grad de toleranță extrem de scăzut la tot ceea ce e mai prejos de ideal. Să ia personal diferențele și diferendele, și să își tragă concluzii apocaliptice asupra nepotrivirilor între parteneri, acolo unde acestea apar. Acceptabilitatea socială a divorțului, precum și mai recent adoptatul stil de viață de cuplu în afara căsătoriei, îi fac pe oameni să renunțe mai ușor la relații, și să se încăpățâneze în căutarea absolutului, a perfecțiunii, a superlativului.

Dacă privești cu atenție postările din social media, rămâi cu senzația profundă că numai tu ai probleme relaționale, în vreme ce toți ceilalți au numai aniversări de vis, vacanțe de neuitat împreună cu perechea, familii reușite și dragoste eternă. Nimic mai departe de adevăr. În viața reală cuplurile se ceartă din cauza vieții înseși – copii, bani, serviciu, dus gunoiul, alcool, trădare, neglijare. Nu toate însă știu să se certe sau să se și împace. Nu toate sunt dispuse la efortul de a ține aproape.

Una dintre greșelile majore pe care le fac partenerii într-un cuplu constă în idealizarea celuilalt. Care nu doar trebuie să fie interesant, frumos, bun, validat social și cu carieră, dar mai trebuie să și poarte răspunderea stării de bine a cuplului, a familiei acolo unde e cazul. Care nu își poate permite să greșească, sau să nu accepte toate rolurile în care este distribuit în paradigma perfecțiunii despre care vorbim.

O altă greșeală atât comună cât și majoră este aceea de intrare în jocuri de rol în interiorul cuplului. Dacă, spre exemplu, ea începe să se identifice cu rolul de victimă, nici el nu va întârzia prea mult cu asumarea celui de agresor. Și va fi doar o chestiune de timp ca respectivul cuplu să de destrame, pentru simplul motiv că, deși el nu este un agresor în tot ceea ce face, pentru victima din ea acest lucru nu va mai conta.

La fel ca și rolurile greșit asumate, standardizarea fericirii de cuplu face și ea victimele ei. Din momentul în care fericirea are o formă fixă – fie ea dictată de modele familiale, sau de unele mai abstract-livrești, sau chiar împrumutate de pe rețelele sociale – va trece doar puțină vreme până când standardele vor înlocui firescul relației. Fotografiile rezultate pe Facebook vor primi tone de Like-uri, însă cei doi parteneri în relație nu vor fi fost niciodată mai departe unul de celălalt, ca și de sine înșiși. Și asta pentru că a schia în Austria, a cumpăra un hatch-back nou, sau a locui într-o limitrofă bucureșteană nu au nimic de-a face cu fericirea.

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.