De ce tăcerea nu e (neapărat) de aur

În primul rând, ce nu e spus rămâne presupus, și va fi distorsionat. De cele mai multe ori nu în favoarea ta. De aceea e mai bine să încerci, chiar dacă nu îți vine ușor, să discuți despre ce te frământă, ce te preocupă sau deranjează, despre ce îți place, despre ce vrei sau ce ai de gând să faci. Nu cu toată lumea și tot timpul, dar măcar cu un cerc restrâns de oameni apropiați – rude, prieteni, colegi.

Este adevărat că ideile bune nu apar în orice moment sau în orice discuție. La fel de adevărat ca și faptul că ideile nescoase la lumină nu pot naște nimic – nici schimbare, nici progres, nici ameliorări de vreun fel. Nu toate dialogurile pe care le vei avea pe parcursul vieții tale vor fi relevante sau generatoare de iluminare. Însă toate acestea te vor ține în preajma altor oameni, conectat la umanitatea asta fragilă din care facem toți parte.

Pe de altă parte, tăcerea ca formă de a ține secrete nu aduce, pe termen mediu sau lung, nimic bun. Ceea ce nu se poate rosti deschis este rareori benefic. Umbra secretului răcește fatal relaționarea umană și o mută într-o zonă de suspiciune, neîncredere și distanțare. Într-o zonă în care până și cele mai simple chestiuni devin complicate pentru că secretul trebuie ocrotit, nu-i așa?

Lipsa dialogului pe un subiect nu înseamnă că subiectul este încheiat, ci doar că judecățile de valoare sunt făcute, dar nu și împărtășite. Tăcerile celor care nu sunt de acord pe o temă duc mai degrabă la conflict decât la pace.

Nu în ultimul rând, tăcerile care se lasă în cuplu sunt fatale. Doi oameni care nu își mai împărtășesc gândurile, emoțiile sau planurile nu mai sunt decât temporar în acea relație. E doar o chestiune de timp până fiecare o va lua pe drumul lui. Nu degeaba se spune că cel mai dureros lucru într-o relație este instalarea indiferenței.

Tăcerea în cuplu este uciderea ritualică a celuilalt, negarea lui.

Gând la gând. Fie că ne dăm seama sau nu, marile întrebări ale vieții ne sunt comune. Ce ne diferențiază este doar momentul în care alegem să le înfruntăm și să ne luăm viața în mâini, pornind în căutarea răspunsurilor. Mai devreme sau mai târziu, citim, întrebăm, cerem ajutor. Și, mai ales, începem să ne vedem pe noi în Celălalt.

Lansăm rubrica Gând la gând în speranța că vom putea contribui, măcar puțin, la mai binele Celuilalt. Puteți citi, discuta în comentarii sau pune întrebări direct celor două autoare ale rubricii - Simona Tofan, psiholog și psihoterapeut, și Aurelia Dinu, life coach.