Legea nr. 16/2017 reglementează, la art. 9, statutul personalului angajatorilor stabiliți pe teritoriul României, care efectuează operațiuni de transport internațional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru UE decât Romania, al Spațiului Economic European sau pe teritoriul Confederației Elvețiene. Astfel, angajaților delegați ce efectuează transport internațional și care nu se încadrează în situațiile de detașare transnațională, li se aplică prevederile art. 43 din Codul muncii. Cu alte cuvinte, salariații ce activează în domeniul transportului internațional și sunt delegați temporar, din dispoziția angajatorului, pentru realizarea unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului lor de muncă au dreptul la:
- plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la
- o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
În cazul în care locul muncii înscris în contractul individual de muncă nu este modificat prin delegare, salariaților nu li se poate acorda diurna neimpozabilă.
Angajatorul poate solicita unui salariat schimbarea temporară a locului de muncă în țară sau străinătate, la un alt angajator, cu respectarea procedurii delegării, pentru realizarea unor sarcini de serviciu. Motivele delegării salariatului la o altă firmă din Uniunea Europeană pot avea legătură cu extinderea companiei pe noi segmente de piață, efectuarea unui schimb de experiență cu companii cu obiect de activitate similar sau asigurarea de personal calificat în ramura unde activează acesta.
Delegare vs. detașare transnațională
Delegarea este o măsură dispusă unilateral de către angajator, care decide asupra oportunității unei astfel de măsuri, pe o perioadă de maxim 60 zile calendaristice. Schimbarea locului muncii, așa cum este consemnat în contractul individual de muncă, este elementul principal al deciziei angajatorului de a delega un salariat. Contractul individual de muncă nu se suspendă, iar salariatul își exercită în continuare funcția, pe același salariu. Munca efectivă o va presta în locul unde va fi delegat, iar prelungirea perioadei de delegare, peste perioada inițială de 60 de zile, se va face numai cu acordul salariatului.
În schimb, detașarea transnațională presupune că un salariat al unui angajator din România este trimis să lucreze pentru o perioadă limitată de timp pe teritoriul unui alt stat membru UE, altul decât România sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, în următoarele situații:
- detașarea transnaționala a salariatului are loc în contextul derulării unui contract între firma prestatoare de servicii din România (ce va dispune detașarea salariatului) și firma beneficiară a serviciilor;
- detașarea salariatului are loc la o unitate sau întreprindere ce aparține grupului de întreprinderi situat într-o țară din UE, SEE sau Elveția și există un contract de muncă între salariatul ce urmează a fi detașat și întreprinderea din România ce va face detașarea;
- punerea la dispoziție a unui salariat de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare, stabilită sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru UE, al SEE sau în Elveția.
Astfel, un conducător auto se consideră delegat și beneficiază de drepturile salariatului delegat, inclusiv diurna neimpozabilă, în perioada în care este trimis în alt stat membru UE, dacă deplasarea acestuia nu se încadrează în situațiile de detașare transnațională.
În acest caz, cuantumul diurnei și condițiile de acordare trebuie prevăzute în actul adițional la contractul de muncă, dacă nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Însă, deplasarea conducătorului auto este considerată delegare doar dacă locul muncii înscris în contractul individual de muncă este modificat prin delegare.
Art. 17 alin. (3) lit. b) coroborat cu alin. (4) din Codul muncii, republicat, stabilesc că în contractul individual de muncă al salariatului se înscrie, ca element obligatoriu, locul muncii sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri.
Astfel, în ceea ce privește locul muncii, sunt posibile două situații:
- loc de muncă fix, situație în care salariatul își va desfășura activitatea la acest loc de muncă, fapt specificat și la lit. D pct. 1 din Contractul de muncă;
- lipsa unui loc de muncă fix, astfel că salariatul va munci în diverse locuri, enumerate clar în contractul de munca la lit.D pct.2.
De regulă, conducătorul auto nu are un loc de muncă fix, el fiind un salariat mobil.
Exista astfel de situații, în care, pentru realizarea sarcinilor de serviciu sunt necesare deplasări la locurile de muncă, aflate în locații diferite dispersate teritorial (asa cum sunt enumerate în Contractul de muncă la lit. D pct.2). În acest caz, salariatului nu i se va acorda diurna neimpozabilă întrucât aceste deplasări nu sunt determinate de delegare, ci de exercitarea atribuțiilor de serviciu la locul de muncă.
Prin urmare, conducătorul auto are dreptul la diurna neimpozabilă în limita a 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice în perioada în care locul muncii prevăzut în contractul individual de muncă este modificat prin delegare.
Acordarea diurnei conducătorilor auto într-o manieră fiscală clară, ca și suma neimpozabilă presupune în fapt existența unei situații de delegare și acest lucru este dovedit cu documente (decizie de delegare), astfel încât să rezulte că diurna este acordată pe durata modificării locului muncii prevăzut de contractul individual de muncă.
Faptul că art. 9 din Legea 16/2017 precizează că acei conducători auto care nu se află în detașare transnațională beneficiază de drepturile prevăzute de delegare, nu exclude faptul că, înainte de toate, acei conducători auto la care se face referire, e necesar realmente să se afle într-o situație de delegare, atunci când nu sunt detașați transnațional.
Prin dosarul fiscal dedicat diurnelor în 2019, ne propunem să lămurim, alături de un expert contabil cu experiență, cele mai importante prevederi ce țin de acordarea corectă a diurnelor în 2019, oferind în același timp recomandări, sfaturi și reguli de bune practici în domeniu, astfel încât companiile să fie protejate de riscuri în cazul unui control fiscal. Toate articolele din serie sunt disponibile aici. Pentru abordarea juridică a delegărilor și detașărilor, puteți consulta și dosarul nostru juridic dedicat reglementărilor din domeniu.
Comentarii articol (0)