În cazul detaşării salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale în UE și pe teritoriul Confederației Elvețiene și detaşării conducătorilor auto în sectorul transportului rutier aplicabilă este o lege specială - Legea nr. 16/2017. Legea se aplică atât detașărilor de pe teritoriul României, cât și detașărilor pe teritoriul statului român.
Salariatul detaşat de pe teritoriul României este cel care, pe o perioadă limitată de timp, dar nu mai mult de 24 de luni, desfăşoară muncă pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care îşi are sediul angajatorul (întreprindere stabilită în România), pe perioada executării contractului încheiat cu angajatorul din celălalt stat membru (care poate fi inclusiv o întreprindere care face parte din grup). Tot aici se încadrează și punerea la dispoziţie a unui salariat, de către un agent de muncă temporară, la o întreprindere utilizatoare stabilită sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât România.
Legea nr. 16/2017 operează cu patru noțiuni importante apropo de salarizarea, în sens larg, a celor detașați extern în cadrul prestării de servicii transnaționale:
- salariul minim aplicabil pe teritoriul unui stat membru sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, pentru salariatul detaşat de pe teritoriul României este cel definit de legislaţia şi/ori practica statului membru, altul decât România, sau Confederaţiei Elveţiene, pe teritoriul căruia/căreia este detaşat salariatul;
- indemnizaţie specifică detaşării transnaţionale - indemnizaţia destinată să asigure protecţia socială a salariaţilor acordată în vederea compensării inconvenienţelor cauzate de detaşare, care constau în îndepărtarea salariatului de mediul său obişnuit, fiindu-i aplicabil regimul fiscal prevăzut de Codul fiscal;
- cheltuieli generate de detaşare - orice cheltuieli cu transportul, cazarea şi masa, efectuate în scopul detaşării;
- remuneraţia aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene - suma de bani stabilită de dreptul intern şi/sau practicile naţionale ale statului membru pe teritoriul căruia este detaşat lucrătorul, reprezentând toate elementele constitutive ale remuneraţiei care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege şi actelor administrative sau convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale.
Cât despre conducătorii auto, Legea 16 stabilește foarte clar care sunt situațiile în care conducătorul este considerat detașat în străinătate și care nu, în art. 53.
Indemnizația de detașare transfrontalieră se află enumerată laolaltă cu celelalte indemnizații de detașare/delegare și cu prestațiile pentru salariații mobili în Codul fiscal -- este taxată similar veniturilor din salarii pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:
„(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate”, stabilește Codul fiscal. Prin urmare, ce se încadrează în plafon e neimpozabil.
Actul normativ la care se referă Codul fiscal este HG nr. 518/1995 și conține o anexă unde sunt stabilite cuantumurile diurnelor pe fiecare țară în parte (categoria I de personal). Dacă ne uităm în anexă vom vedea că diurna se situează, în general, la nivelul de 35 de euro (Bulgaria, însă, are 32 de euro, la fel și Croația). Din aceeași anexă vom afla cuantumul diurnei și pentru alte state, care sunt în afara spațiului UE. De exemplu, pentru Emiratele Arabe Unite, diurna este de 38 de dolari americani, iar pentru Marea Britanie diurna e la nivelul de 35 de euro. Fiecare cuantum stabilit de HG 518 trebuie multiplicat de două ori și jumătate pentru a calcula plafonul neimpozabil.
Bine de știut: Noțiunea de detașare din Legea 16/2017 nu este același lucru cu noțiunea de detașare din Codul muncii. Explicații, aici.
Remunerația minimă în statele UE
„Salariații detașați de pe teritoriul României în cadrul prestării de servicii transnaționale beneficiază, indiferent de legea aplicabilă raportului de muncă, de condițiile de muncă stabilite prin acte cu putere de lege, acte administrative, prin convenții colective sau sentințe arbitrale de generală aplicare, valabile în statul membru, altul decât România, sau în Confederația Elvețiană, pe teritoriul căruia/căreia sunt prestate serviciile, cu privire la (...)
c) remunerația aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, inclusiv plata orelor suplimentare, cu excepția contribuțiilor prevăzute de Legea nr. 1/2020”, scrie în Legea nr. 16/2017.
Remunerația poate să cuprindă salariul, așa cum este stabilit în contractul individual de muncă, alte indemnizații, care nu sunt acordate cu titlul de rambursare a cheltuielilor generate de detașare, precum și alte sume, potrivit legislației țării-gazdă, dar nu trebuie să cuprindă cheltuieli date de angajator pentru transport, cazare și masă.
Acest concept al remunerației minime pune adesea probleme angajatorilor sau este voit ignorat de cei care află că ar trebui să acorde celor detașați venituri uneori cu mult mai mari decât cele pe care le-ar fi acordat angajaților dacă nu erau detașați extern. Mai exact, se pune problema că angajatul care merge într-un alt stat al UE, dacă se află într-o situație de detașare, să primească pentru perioada de detașare un salariu minim la nivelul celui din statul respectiv.
Chestiunea acordării salariului minim pe perioada deplasării transfrontaliere la nivelul stabilit în statul membru UE (iar nu la nivelul celui din România) se pune doar în cazul detașării - așadar, dacă firma a încadrat greșit situația de deplasare și nu a încadrat-o ca detașare, cel mai probabil va avea o problemă în cazul unui control al inspectorilor. Cu atât mai mult, dacă firma i-a încadrat ca detașați pe conducători auto sau alte categorii de angajați și nu le-a acordat acestora dreptul stabilit la nivel legal.
Indemnizația de detașare este doar o parte din remunerația minimă. „Voi lua în calcul care e salariul de bază din contractul de muncă plus indemnizația de detașare; îmi dă o sumă, iar dacă suma este peste minimul remunerației minime din statul de detașare atunci ar trebui să fiu în regulă, iar din punct de vedere fiscal indemnizația de detașare/delegare va urma regimul fiscal prevăzut de legislația fiscală din România”, ne explica în urmă cu un an un avocat. Din contră, dacă totalul e sub remunerația minimă din statul de deplasare, angajatorul are o problemă.
Util: Ce tratament fiscal aplicăm cheltuielilor cu masa în cazul angajaților detașați transfrontalier?