Ce câștigă și ce riscă o firmă de avocatură care angajează absolvenți de drept. Trei avocați comentează noutatea din Statut

Modificările la Statutul profesiei de avocat au fost introduse prin Hotărârea UNBR nr. 428/2018. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 25 ianuarie și se aplică deja, astfel că avocații au posibilitatea de a angaja absolvenți de drept, ca personal auxiliar, până acum, existând o interdicție expresă în această privință.

Conform noilor norme care au intrat în vigoare, personalului auxiliar absolvent de drept îi este interzis să facă activități specifice avocatului, cum ar fi cele de consultații ori asistență juridică, redactarea unor acte, mediere sau activități fiduciare.

Noua reglementare dă o șansă absolvenților de studii juridice care nu vor să profeseze ca avocați, dar care vor totuși să-și dezvolte o carieră în domeniul pe care l-au studiat. Licențiații în drept și-ar putea găsi, astfel, posturi în firme de avocatură, lucrând atât în departamentele care presupun cunoștințe juridice – cum sunt cele de research legislativ sau traducere-interpretariat, cât și în cele de suport: administrativ ori marketing.

Relaxarea regulilor în privința celor care se pot angaja de-acum în firme de avocatură poate duce, pe termen lung, la o revitalizare a studiilor universitare în domeniul juridic, aflate acum pe o pantă descendentă în privința numărului de studenți pe care îi atrag, interesul absolvenților de liceu pentru studii juridice la facultate diminuându-se dramatic de la an la an. În cel mai recent raport publicat de Ministerul Educației despre starea învățământului universitar, care datează din 2016, se arată că, între anii 2009 și 2014, numărul studenților în drept și științe juridice a scăzut de aproape trei ori – de la aproape 113.000, în 2009, până la aproximativ 43.000, în 2014. Studiul Ministerului Educației contorizează atât studenții din sistemul de învățământ de stat, cât și din cel privat.

Și societățile de avocați par a avea de câștigat de pe urma modificării, ele având acces de-acum la o plajă mai largă de recrutare, de unde pot angaja personal mai bine calificat, cu studii juridice superioare, pentru activitățile care necesită și cunoștințe specifice din acest domeniu. Măsura pare să fie potrivită, dacă luăm în calcul cifrele care arată că, în ultimii zece ani, deși numărul avocaților a crescut (de la aproximativ 19.000, în 2007, la 23.000 de, în 2017), numărul stagiarilor este într-o scădere substanțială (de la 3180, în 2007, la 1240, în 2017), conform datelor furnizate de Gheorghe Florea, președintele Uniunii Naționale a Barourilor, într-o opinie despre profesia de avocat în anul Centanarului, publicată la finalul lunii septembrie în Curierul Judiciar.

Mai multe voci din rândul avocaților consideră că modificarea Statutului deschide calea pentru o viitoare reglementare a unei noi profesii din spectrul juridic, care în alte sisteme de pratică a avocaturii, cum este cel american, este deja o ocupație cu tradiție pentru absolvenții de drept care nu vor să urmeze o carieră de avocat sau care au nevoie de o slujbă intermediară până ajung să profeseze ca avocați – cea de paralegal.

Totuși, deși este văzută mai ales ca o modernizare a cadrului legal care guvernează profesia, decizia UNBR nu este primită cu la fel de mult entuziasm de toți avocații activi. În timp ce unii avocați sunt înclinați să vadă mai degrabă beneficiile noii reglementări, cei cu experiență îndelungată în profesie tind să fie mai rezervați în privința ei, aducând în discuție și potențialele riscuri pe care măsura le poate genera – spre exemplu, dacă un astfel de angajat, absolvent de drept, își depășește atribuțiile și primește informații de la clienți (care sunt confidențiale doar în relația cu un avocat) sau dă consultații, pune firma care îl are ca salariat într-o poziție foarte vulnerabilă.

Pentru a înțelege mai bine cum văd avocații modificarea din Statut și pentru a contura un punct de vedere plurivalent, am discutat cu trei profesioniști diferiți ca generație, parcurs și experiență în profesie.

Dan Sergiu Oprea are 40 de ani de experiență în avocatură, a fost decan al Baroului Brașov, este profesor de Drept și formator de avocați în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. În prezent, conduce propriul său birou de avocatură, unde lucrează împreună cu alți doi avocați definitivi și personal administrativ.

Cu o carieră de 15 ani ca avocat, Adriana Radu a lucrat timp de nouă ani în avocatura de top din București, ocupând diferite poziții, inclusiv cea de partener în cadrul Schoenherr și Asociații SCA, o firmă care activează în Europa Centrală și de Est, având peste 60 de avocați și consultanți numai în biroul din România. De anul trecut, Adriana s-a dedicat propriului său proiect și a înființat alături de o altă colegă cu care a plecat din Schoenherr, o societate profesională de avocați.

Tudor Colțan profesează și el ca avocat de câțiva ani, a fost admis în Barou în 2014 și tot de atunci face parte din echipa de drept penal a Stoica & Asociații, o societate cu peste 35 de avocați și un puternic departament de litigii, unde ocupă în prezent poziția de Associate.

Posibilitatea de a angaja absolvenți de drept, între utilitate și necesitate

Dan Sergiu Oprea ne-a povestit că, la vremea când s-a adoptat Statutul, s-a considerat că „trebuie să existe o colegialitate între absolvenții unei facultăți de drept, bazată pe egalitatea și respectul diplomei de studii. Relația de egalitate și respect nu permitea poziția de subordonare profesională între juriști, specifică raporturilor de muncă dintre angajat și angajator.”

„La începuturile profesiei libere, chiar dacă Statutul reglementa exercitarea profesiei de avocat ca salariat, regula era contractul de colaborare, iar contractul de salarizare a unui avocat de către un avocat era privit ca fiind umilitor”, a explicat Oprea.

Paradigma s-a schimbat de-a lungul anilor, chiar președintele Uniunii Barourilor din România, Gheorghe Florea opina în editorialul din Curierul Judiciar citat anterior, că „sunt numeroși avocații care tânjesc după stabilitatea și siguranța oferită de o relație de <<încadrare>> într-o muncă independentă profesional, după modelul consilierilor juridici din instituțiile statului, din sistemul bancar, pe care, adesea, de facto îl imită sub denumirea generică de <<avocați in house>>, cu argumentul că legislația profesională a rămas în urma faptelor care s-au revoltat și se revoltă, exprimând modernizarea”. 

Într-un fel, modificarea operată acum în Statutul avocaților, chiar vine să modernizeze cadrul în care își desfășoară profesioniștii activitatea permițând noi tipuri de relaționări între ei și ceilalți licențiați în drept, care până acum nu existau.

„Cred că e o modificare utilă. Sunt mulți absovenți de drept care nu vor neapărat să profeseze ca avocati, dar ale căror cunoștinte generale de drept pot fi extrem de valoroase în alte funcții, spre exemplu în departamentele de marketing, secretariat, administrativ, traduceri-interpretariat”, este de părere Adriana Radu.

„Cred că sunt multe activități într-o casă de avocatură care se pot desfășura mai eficient prin personal auxiliar cu studii juridice superioare. În plus, cred că există personal auxiliar în case de avocatură care va fi impulsionat să urmeze studii juridice superioare și e bine că, odată finalizate, persoanele respective să poată rămâne în casele de avocatură unde lucrează, inclusiv pe posturi administrative”, a continuat avocata.

La fel de utilă i se pare modificarea și lui Tudor Colțan: „Rațiunea modificării ar trebui sa aibă la bază eficiența pe care o poate aduce personalul auxiliar cu studii juridice superioare (paralegalul), spre exemplu un departament foarte bun de reserch, având in vedere modificările legislative tot mai frecvente și nevoia de a tine pasul și cu reglementările la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, în marile societăți de avocați personalul auxiliar cu studii juridice superioare poate degreva avocații de foarte multe sarcini strict administrative, cum sunt pregătirea anexelor pentru dosarele de arbitraj internațional sau verificarea documentelor în dosarele de white collar crimes, care pot avea peste 600 de volume.”

Dan Sergiu Oprea consideră și el că modificarea era necesară, dar dintr-o altă perspectivă: „pentru că deja erau mulți licențiați angajați la marile case de avocatură, în ciuda interdicției din Statut. Acum angajările deja existente vor intra în legalitate și se va putea face mențiunea în contractul de muncă cu privire la studiile superioare juridice ale angajatului. Este vorba mai mult despre firmele de consultanță și mai puțin despre firmele care au litigii în instanță”.

În plus, din calitatea sa de profesor de drept în Brașov, care a pregătit mai multe generații de studenți, Oprea este de părere că modificarea care permite de-acum firmelor de avocatură să angajeze absolvenți de drept este utilă licențiaților doar ca etapă de tranziție până la cariera de avocat. „Nu cred că un licențiat nu și-ar dori să profeseze ca avocat, ci și-ar dori să fie doar cel mai bun <<paralegal>> din oraș. Cred că este util pentru un licențiat, care nu a reușit la examenul de admitere într-o profesie independentă, să muncească într-o firmă de avocatură pentru a se pregăti mai bine pentru următorul examen”, a explicat fostul decan de Barou.

Atât Adriana Radu, cât și Dan Sergiu Oprea conduc propriile firme de avocatură, astfel că i-am întrebat pe amândoi dacă ar angaja sau nu licențiați în drept și ce sarcinile ar trasa pentru aceștia. Aici opiniile celor doi avocați, ambii potențiali angajatori, se despart.

„În principiu, nu aș angaja un licențiat ca personal auxiliar. Dacă aș avea nevoie de încă un om în firmă, aș angaja fie o secretară, fie un avocat”, spune Dan Sergiu Oprea, care detaliază: „Aș angaja o secretară pentru munci administrative, pe care o instruiesc și care este în relație clară și acceptată de subordonare. Aș angaja un avocat pentru ca să exercite activitățile specifice profesiei de avocat pentru care am nevoie în firmă, pe care l-aș trata cu colegialitatea și aprecierea corespunzătoare.”

Există, totuși, o excepție pe care Oprea o menționează: „Aș angaja un licențiat în drept pe care îl cunosc, îl consider cu potențial și pe care vreau să îl ajut să crească. L-aș folosi pentru cercetare și documentare privind aspecte teoretice noi și pentru studii de practică juridiciară necesară cazurilor firmei.”

Adriana Radu, în schimb, s-a arătat deschisă posibilității de a angaja pe viitor un asemenea absolvent: „Da, sigur. Cred că ar util pentru research, pentru organizare documente, poate mai târziu pentru management de proiect etc. Această dispoziție legală deschide calea angajării unor persoane talentate (absolvente de Drept – n.red) care și-au dezvoltat de-a lungul mai multor ani o carieră în alt domeniu, cum ar fi marketing-ul, spre exemplu.”

Dan Sergiu Oprea subliniază și aspectele legale care trebuie luate în calcul atunci când se angajează personal absolvent de drept, și anume că angajarea se va face prin contract de muncă care trebuie înregistrat la inspectoratele teritoriale de muncă (firma angajatoare asumându-și, în consecință și posibilele controale pe relații de muncă ale inspectorilor instituției), dar și stabilirea unui salariu minim conform cu cerințele legale (2050 de lei – salariul minim general și 2.350 de lei – salariul minim pentru cei cu studii superioare care au cel puțin un an vechime în domeniul studiilor absolvite – n.red.).

În plus, avocatul atrage atenția și asupra riscurilor pe care o astfel de angajare le poate genera, dacă firmele de avocatură nu clarifică destul de bine rolul angajatului absolvent de drept și nu îi trasează acestuia cu precizie sarcinile pe care poate să le îndeplinească.

„Riscul pentru angajat este să creadă că muncește pentru client și nu pentru firmă. Angajatul nu are împuternicirea de a reprezenta un client, acest mandat îl are doar avocatul în baza contractului de asistență juridică. Dacă își depășește atribuțiile, angajatul poate produce mari prejudicii firmei”, explică Oprea, care mai punctează și nevoia firmelor de a cuprinde, pe viitor, și angajații de acest tip în asigurarea anuală pentru răspundere profesională.

Niciunul dintre specialiștii contactați de noi nu este foarte lămurit în privința modului în care Barourile vor verifica dacă personalul auxiliar absolvent de drept nu cumva se ocupă, în cadrul firmelor în care este angajat, de activități rezervate prin Statut doar avocaților, cum ar fi redactarea de documente juridice.

„Probabil că posibile verificări ar putea avea loc mai degrabă în urma unor plângeri din partea personalului auxiliar (mai puțin probabil, însă) sau poate de la concurență. Astfel de plângeri par, însă, greu de dovedit”, spune Adriana Radu.

Singurele depășiri de competențe ale personalului auxiliar pot fi remarcate doar dacă ele sunt flagrante și angajații respectivi se prezintă în instanțe.

„Avocații, în general, și consilierii barourilor, în special, observă dacă o persoană necunoscută apare în mod repetat în arhive sau în sălile de judecată purtându-se ca un avocat”, explică Dan Sergiu Oprea, care precizează și cum se vor împărți sancțiunile: „Baroul nu are nicio pârghie directă împotriva licențiatului, acesta nefiind supus disciplinar sau deontologic față de Barou, ci față de firma angajatoare. Dacă faptele licențiatului se repetă, Baroul va putea formula plângere penală împotriva licențiatului, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare a profesiei de avocat fără autorizație”.

Zorii unei noi profesii juridice? Paralegal-ul

Tudor Colțan face parte dintre avocații care aplaudă modificarea din Statutul profesiei pentru că o vede ca pe una de mare importanță care permite apariția ocupației de paralegal la noi în țară: „În sfera avocaturii din State este deja cunoscut job-ul de <<paralegal>>. Într-o definiție foarte scurtă: absolventul de Drept care nu a reușit sa între in profesia de avocat și aspiră la ea hotărăște să lucreze ca personal auxiliar în cadrul unei societăți de avocați”, explică Colțan.

„Practic, această modificare consacră job-ul de paralegal în sistemul avocaturii din România”, continuă avocatul.

Adriana Radu este și ea de părere că, odată cu relaxarea acestor reguli privind angajarea absolvenților de drept ca personal auxiliar, se deschide posibilitatea dezvoltării unei astfel de activități.

Totuși, pentru a funcționa ca atare și a deveni o profesie recunoscută, este nevoie ca activitatea de paralegal să fie reglementată în mod precis și distinct de către Consiliul UNBR și Congresul avocaților, crede Dan Sergiu Oprea.

„Reglementarea nu se va face în cadrul Statutului profesiei de avocat, pentru că licențiatul (absolvent de drept – n.red.) nu este avocat. Reglementarea se va face printr-un Regulament adoptat în cadrul profesiei”, a mai precizat, pentru avocatnet.ro, fostul decan de Barou.