Declarația unică: Prelungirea depunerii îi avantajează pe cei care pierdeau asigurarea la sănătate după 15 martie

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2018 s-a introdus anul trecut în Legea sănătății o prevedere care stabilește că asigurarea la sănătate dobândită prin declarația unică este valabilă până la termenul legal de depunere al declarației. În mod normal, termenul este 15 martie, dar Guvernul a decis zilele trecute să prelungească termenul declarației unică până pe 31 iulie anul acesta.

Asta înseamnă că se prelungește până atunci și calitatea de asigurat la sănătate obținută prin declarația unică de către cei obligați să plătească contribuția la sănătate (CASS) sau de către cei care, deși nu depășesc plafonul de venituri, optează pentru asigurare (nu intră în discuția de față cei fără venituri care se asigură voluntar).

Nu știu în ce măsură acesta a fost un efect luat serios în calcul sau nu al prelungirii termenului declarației. Cert este că cei care aveau de depus declarația până la 15 martie doar pentru veniturile din 2018, fără să mai facă vreo estimare pe 2019, dobândesc acum, prin prelungirea acestui termen, asigurare la sănătate pentru o perioadă de timp (15 martie - 31 iulie 2019) pentru care nu ar fi avut-o dacă nu mai depuneau declarația unică pentru 2019 până la 15 martie. Mai exact, beneficiază de asigurare fără să contribuie în 2019 în vreun fel.

Chiar recent, printr-un alt material, atrăgeam atenția asupra faptului că cei care nu depun declarația pentru 2019 la timp (atunci neștiind de prelungirea termenului) vor pierde calitatea de asigurat în sistem dobândită anul trecut și dreptul la pachetul medical de bază după 15 martie. În condițiile actuale, cu prelungirea termenului, acest lucru nu se va mai întâmpla.

Pentru cei care estimează pentru 2019 venituri peste plafon sau care chiar ajung să le realizeze, deși nu le estimaseră încă de pe acum, nu va reprezenta o pierdere sau un câștig. Însă pentru cei care nu aveau de gând să plătească pe 2019 prelungirea termenului este și mai avantajoasă.

Reamintim, în acest context, că dobândirea calității de asigurat la sănătate prin declarația unică se face astfel:

• CASS-ul e obligatoriu de plătit, pentru că veniturile depășesc plafonul legal de 12 salarii minime brute;
• CASS-ul nu e obligatoriu de plătit, plafonul nefiind atins, dar contribuabilul alege să se asigure și să plătească CASS-ul în condițiile Codului fiscal;
• cei care nu obțin venituri se asigură voluntar în sistemul de sănătate public, dar asigurarea lor e valabilă pentru un an de zile de când s-au asigurat, așa că discuția de mai sus nu îi privește pe aceștia.

Rămâne de văzut dacă vom vedea vreo intervenție legislativă cu privire la situația de mai sus sau nu, în următoarea perioadă.

Informațiile despre depunerea declarației unice în 2019 pot fi urmărite aici.