avocatnet.ro 
Reducând foarte mult discuția, oricine ar putea spune că și la donație, și la sponsorizare, și la mecenat e vorba, de fapt, de a da un bun sau o sumă de bani cuiva fără a pretinde ceva în mod deosebit înapoi. Nimic mai neadevărat, pentru că a sponsoriza nu înseamnă a dona, a face acte de mecenat nu înseamnă a dona, într-un limbaj riguros juridic.
Donația, sponsorizarea și mecenatul sunt trei chestiuni diferite (se diferențiază prin scop, prin beneficiari, prin formă ș.a.), iar pentru firme este important de știut că donațiile nu pot fi deduse ori scăzute din impozit.
Nu uitați: Firmele trebuie să aibă grijă și să verifice înainte dacă cei cu care vor să facă contracte de sponsorizare sunt înscriși în registrul special al Fiscului pentru entități fără scop lucrativ sau unități de cult. Dacă nu sunt, atunci cheltuielile cu sponsorizarea/mecenatul nu pot fi deductibile.
Potrivit Codului civil, donația "este contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar". Donația trebuie să se încheie neapărat la notar (forma autentică), cu excepția donației de bunuri mobile de maximum 25.000 de lei (darul manual).
Potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, sponsorizarea presupune transferul unor bunuri/sume de bani pentru susținerea unor activități activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți (beneficiarul sponsorizării). Așadar, cel care sponsorizează o face pentru a sprijini o activitate desfășurată de o entitate care nu urmărește obținerea de profit. Poate fi vorba de activități sociale, în domeniul educației, sănătății ș.a.m.d. În schimb, donatorul vrea să dea cuiva un bun sau o sumă de bani, indiferent cine ar fi acel beneficiar, indiferent de activitatea pe care o desfășoară; îi dă ceva cu intenția de a-l gratifica, de a-i face un bine.
Contractul de sponsorizare nu trebuie încheiat neapărat la notar, dar trebuie să cuprindă neapărat drepturile și obligațiile părților. La donație, în general, nu se pretinde nimic celui căruia i se dăruiește ceva. Există însă și donații cu sarcină, în care se poate revoca donația dacă nu este îndeplinită sarcina respectivă (principiul este că donația e irevocabilă, odată făcută nu mai poate fi luată înapoi). Tocmai pentru că creează obligații, în principiu, doar pentru cel care donează, specialiștii califică contractul de donație drept unul unilateral. Contractul de sponsorizare, potrivit legii care-l reglementează, nu este unul unilateral.
Actele de mecenat, potrivit aceleiași legi din 1994, sunt liberalități prin care mecena transferă fără să pretindă nimic la schimb bunuri sau sume de bani către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfășurarea unor activități în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau științific - cercetare fundamentală și aplicată. Aici, diferența e și mai ușor de observat, pentru că scopul pentru care se fac actele de mecenat este foarte bine stabilit. Dacă ce se dă nu se dă pentru vreunul dintre scopurile de mai sus, atunci nu vorbim de acte de mecenat. Actele de mecenat, ca și donațiile, trebuie să se facă însă la notar.
Facilitățile fiscale nu se acordă pentru donații, oricât de nobil ar fi scopul în care sunt făcute și chiar dacă ajung la persoane care le vor folosi pentru activități din domeniul științific și de cercetare, să zicem. În Codul fiscal scrie expres că donațiile nu sunt cheltuieli deductibile.
De cealaltă parte a firului, entitățile non-profit ce primesc donații trebuie să știe că ele nu sunt impozabile, potrivit Codului fiscal. Nu sunt impozabile nici sponsorizările primite, nici actele de mecenat.
ella2389