Cum poate fi declarată moartea unei persoane dispărute

Înaine de a trece la prezentarea procedurii de declarare a morții, ar fi bine să arătăm care sunt cazurile în care o persoană dispărută poate fi declarată moartă. Aceste aspecte sunt reglementate de Codul civil. În esență, trebuie îndeplinite următoarele condiții, pentru a se putea cere începerea procedurii de declarare a morții:

În primul rând, trebuie ca o persoană să fi fost dispărută: ca regulă, pentru cel puțin doi ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață. 

Excepțional, poate fi vorba și de șase luni, dacă e vorba de împrejurări precum inundații, cutremure, accidente feroviare sau aeriene, naufragii, fapte de război sau alte împrejurări asemănătoare, dacă astfel de împrejurări îndreptățesc presupunerea decesului (în acest caz, termenul de șase luni curge de la momentul faptei excepționale).

Pe de altă parte, există și cazuri când ziua sau luna nu pot fi identificate cu exactitate. În astfel de situații, termenele menționate mai sus curg de la sfârșitul lunii când au fost primite ultimele informații despre persoana dispărută, respectiv de la sfârșitul lunii în care s-a produs evenimentul excepțional. Dacă nici luna nu poate fi stabilită, termenul va curge de la sfârșitul anului.

Instanța competentă să soluționeze cererea

Conform Codului de procedură civilă, cererea de declarare judecătorească a morții va fi soluționată de către judecătoria în a cărei circumscripție și-a avut ultimul domiciliu persoana dispărută. De data aceasta, nu mai contează care este temeiul cererii (dispariție pentru care se aplică regula de doi ani sau cazuri excepționale, unde se aplică regula de șase luni). 

În anumite cazuri, poate exista și o altă instanță competentă: dacă moartea este sigură, dar cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, cererea de declarare a morții poate fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție a decedat persoana. 

Înainte de a începe judecata propriu-zisă, președintele instanței va adopta o serie de măsuri:

• va cere primăriei și organelor de poliție de la locul unde persoana dispărută și-a avut ultimul domiciliu să culeagă informații despre aceasta;
• va dispune să se afișeze cererea de declarare judecătorească a morții la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute, precum și la sediul primăriei din locul unde se afla domiciliul;
• va dispune publicarea unui anunț despre cerere într-un ziar de largă circulație, solicitând, în același timp, oricărei persoane care deține informații relevante să le comunice;
• dacă este cazul, va solicita instanței de tutelă de la ultimul domiciliu al persoanei dispărute să numească un curator;
• va cere notarea în cartea funciară a cererii, dacă persoana dispărută deținea imobile;
• va cere înregistrarea cererii în registrul comerțului, dacă persoana dispărută era un profesionist.

Procedura propriu-zisă de judecată și măsurile ulterioare

Dacă trec două luni de la dispunerea măsurilor menționate mai sus, fără niciun rezultat, instanța va stabili termen de judecată. În acest context, va fi citată, la ultimul domiciliu, persoana a cărei moarte se cere a fi declarată. Dacă persoana a avut un mandatar, va fi citat și acesta. La fel și în cazul curatorului.

Dacă cererea de declarare a morții rămâne este admisă și hotărârea rămâne definitivă, aceasta trebuie afișată în anumite locuri și comunicată mai multor instituții. Mai exact, trebuie:

• afișată la sediul instanței care a pronunțat hotărârea, timp de două luni;
• afișată la sediul primăriei locului unde a avut persoana a cărei moarte a fost declarată ultimul domiciliu (precum și la domiciliul respectiv), timp de două luni;
• comunicată instanței de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru numirea unui curator, dacă va fi cazul;
• serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru înregistrarea morții;
• dacă este cazul: cărții funciare, pentru notare; registrului comerțului, pentru înregistrare; altor registre publice.

Ce se întâmplă dacă se dovedește că persoana trăiește sau a murit la o altă dată

Dacă se dovedește că persoana, de fapt, trăiește, se va introduce o cerere de constatare a nulității hotărârii de declarare a morții. Instanța la care se va introduce o asemenea cerere este aceeași instanța care a pronunțat și cererea de constatare a morții.

În schimb, există situații când se poate dovedi că nu a fost posibilă moartea persoanei la data stabilită în hotărâre. Într-o astfel de situație, se va introduce cerere de rectificare a datei morții.

În final, astfel de cazuri (de constatare a nulității sau de rectificare) impun notarea cererii de constatare a nulității/rectificare în cartea funciară, conform Codului de procedură civilă.    

Acțiuni civile și administrative este o campanie de informare avocatnet.ro, care abordează cele mai importante aspecte procedurale ale principalelor acțiuni civile și administrative. Toate articolele din serie, publicate până acum, sunt disponibile aici.