Decizia ICCJ nr. 19/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 573 și este obligatorie de astăzi. Conform Înaltei Curți, practica angajatorilor care folosesc clauze penale în contractele de muncă este ilegală. Astfel, angajatorii nu vor putea să beneficieze de efectele unor clauze prin care stabilesc, anticipat, paguba produsă prin nerespectarea, de către angajați, a obligațiilor acestora de muncă.
„(...) Stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate”, a reținut ICCJ în decizia acesteia.
Așadar, angajatorul n-are voie să stabilească în avans o pagubă pe care salariatul trebuie s-o acopere dacă nu-și îndeplinește obligațiile contractuale.
Conform Codului muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale pe care le produc angajatorului. Asta din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, dacă salariatul a provocat o pagubă, angajatorul poate cere recuperarea acesteia în baza unei evaluări punctuale.
Așadar, paguba trebuie stabilită de la caz la caz, ceea ce înseamnă că angajatorul nu poate anticipa în avans valoarea concretă a acesteia.
Raportat la tot ce am menționat mai sus, ICCJ a și dat o serie de explicații privitoare la motivul pentru care a hotărât că o clauză penală, în cadrul relațiilor angajator-angajat, este nulă.
O explicație ar fi faptul că legislația muncii se referă la „pagubă” și nu la prejudiciu, ca atare, cum se folosește în civil. Conform ICCJ, o pagubă vizează, în ceea ce privește daunele materiale, doar ceea ce este „efectiv și actual”. Prin urmare, o stipulație contractuală anticipată producerii pagubei, printr-o clauză penală care stabilește paguba înainte de a se fi produs, este contrară logicii relațiilor de muncă și legislației relevante.
Un alt motiv este faptul că o clauză contractuală de stabilire anticipată a pagubei reprezintă o renunțare a salariatului la drepturile acestuia, întrucât unul din ele se referă la posibilitatea de a îi fi angajată răspunderea patrimonială pentru pagubele produse exclusiv în fața unei instanțe (exceptând posibilitatea de a stabili răspunderea convențional, ulterior producerii pagubei, dar numai în limita a cinci salarii minime).
În final, ICCJ s-a referit și la faptul că stabilirea anticipată a pagubei, printr-o clauză penală, reprezintă un mijloc de presiune asupra angajatului, din cauză că amenințarea cu plata unei sume forfetare l-ar putea determina să renunțe la alte drepturi.
Există, totuși, o excepție la regula interzicerii stabilirii pagubei pe cale convențională. „În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării”, scrie în Codul muncii. Însă acestă procedură poate fi folosită doar în limita a cinci salarii minime brute pe țară. În 2019, asta înseamnă maximum de 10.400 de lei (2.080 de lei x 5).
Cum s-a ajuns la această decizie
În cauza în care s-a pronunțat ICCJ, totul a pornit de la stabilirea, de către angajator, a unei clauze penale pentru nerespectarea duratei de preaviz (în cazul demisiei), de către salariat.
Conform contractului de muncă încheiat între cele două părți, o astfel de nerespectare urma să îl oblige pe angajat la plata „beneficiului nerealizat al angajatorului, în cuantum de 1.500 de euro, plus costul prejudiciului concret cauzat în urma neîndeplinirii sarcinilor de serviciu, precum și orice alte cheltuieli care sunt rezultatul faptei sale”.
Comentarii articol (3)