UPDATE: Regulile răspunderii funcționarilor publici și a instituțiilor statului, stabilite curând prin Codul administrativ

Alte prevederi importante ale actului se referă la cadrul general al răspunderii administrative a funcționarilor și a instituțiilor publice. Având în vedere că ordonanța de urgență a fost adoptată de Guvern, intrarea în vigoare a Codului administrativ va avea loc în curând. Astfel, va fi prevăzută atât modalitatea generală în care se aplică răspunderea administrativă, cât și formele acesteia.

Ordonanța de urgență a Guvernului privind Codul administrativ, care a fost adoptată recent de către Guvern, poate fi consultată aici. Deocamdată, aceasta nu se aplică. Însă, după publicarea în Monitorul Oficial, Codul administrativ va deveni obligatoriu. Iar efectele sunt importante, întrucât ele nu se limitează doar la problema pensiilor speciale pentru primari și viceprimari (puteți citi mai multe despre această problemă aici). De fapt, tocmai din cauza efectelor vaste pe care un Cod administrativ al României le-ar avea, este problematică adoptarea acestuia prin ordonanță de urgență. 

Unul din motivele pentru care nu ar fi justificată adoptarea unui asemenea act prin ordonanță de urgență este că noul Cod administrativ va guverna, printre altele, principiile generale ale răspunderii administrative. Și char dacă, în general, ele există deja, stabilirea lor într-un asemenea loc ar putea duce la mai multă eficiență în angajarea răspunderii administrative. Iar elementele relevante pentru o astfel de răspundere pe care le va reglementa Codul administrativ sunt foarte importante: stabilind cadrul general, acesta poate oferi instrumentele care să permită o bună funcționare a administrației, printre altele, prin angajarea răspunderii pentru fapte ilicite, însă fără a inhiba eficiența (și mai mult decât ea e afectată deja). Cu alte cuvinte, un cadru general al răspunderii administrative poate să ofere posibilitatea sancționării faptelor care chiar afectează elementele unei bune administrații, fără a putea fi folosită ca o pârghie pentru presiuni.

În acest context, Codul administrativ începe prin a stabili că răspunderea administrativă devine relevantă când sunt încălcate norme ale dreptului administrativ. Discutăm, aici, de îndepliniri defectuoase ale funcțiilor pe care le au persoanele care, de exemplu, emit autorizații de construcție. Însă impactul poate fi mult mai extins decât un interes al unei singure persoane. De exemplu, nerespectarea legislației achizițiilor publice ar putea duce la prestări de servicii ineficiente în sfera utilităților publice. Astfel, răspunderea administrativă nu are doar un rol de a sancționa întârzieri sau refuzuri nejustificate, ci ea este un instrument esențial pentru funcționarea firească a societății.

În general, răspunderea administrativă, conform Codului, va avea loc cu respectarea a trei principii:

• legalitatea răspunderii - trebuie să fie prevăzut, de către lege și în mod clar, cadrul în care are loc răspunderea administrativă;
• justețea și proporționalitatea răspunderii - la stabilirea sancțiunii, trebuie să se țină cont de gravitatea faptei, de pagubă și de vinovăția cu care a fost comisă fapta;
• celeritate - sancțiunea trebuie să fie aplicată cât mai aproape, ca timp, de momentul comiterii faptei ilicite.

După aceea, Codului administrativ prevede că răspunderea poate fi de trei feluri:

• disciplinară;
• contravențională;
• patrimonială.

Răspunderea disciplinară

Aceasta vizează, în principal, funcționarul și nerespectarea regulilor administrației publice. Ca o astfel de răspundere să fie angajată, funcționarul trebuie să comită o abatere disciplinară. O astfel de abatere disciplinară, conform Codului administrativ, va fi comisă când funcționarii nu respectă, cu vinovăție, „obligaţiile ce le revin din raportul de serviciu, respectiv din exercitarea mandatului sau în legătură cu acesta şi care le afectează statutul socio-profesional şi moral”. Oricum ar fi stabilită răspunderea disciplinară, este esențială respectarea a două principii, în acest caz:

• respectarea principiilor contradictorialității și a apărării (funcționarul cercetat trebuie să poată să răspundă la toate acuzațiile aduse și să dispună de posibilitatea de a se apăra efectiv, putând să pună în discuție orice este cercetat în procedură);
• posibilitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia de sancționare (o astfel de posibilitate îi garantează funcționarului un recurs efectiv cu privire la orice decizie, mai ales în condițiile în care el și organul public se află pe poziții contradictorii, într-o astfel de situație).

Conform Codului administrativ, vor exista și criterii după care sancțiunea disciplinară va fi individualizată (adică se stabilește de ce trebuie să se țină cont, în aplicarea unei astfel de sancțiuni):

• cauzele și gravitatea faptei cercetate;
• împrejurările în care a fost cercetată fapta;
• forma de vinovăție a funcționarului;
• efectele faptei;
• comportamentul general în cadrul serviciului;
• existența unor antecedente cu privire la alte sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate.

Răspunderea administrativ-contravențională

Codul administrativ nu prevede foarte multe despre această formă de răspundere, în afara faptului că ea va fi angajată dacă funcționarul va comite vreo contravenție. În esență, raporturile vizate sunt ușor diferite față de răspunderea de mai sus. Cea disciplinară vizează, în mod necesar, raportul de serviciu sau mandatul și obligațiile care derivă din acesta.

Răspunderea contravențională, pe de altă parte, are o legătură directă cu ceea ce s-a stabilit deja ca fiind contravenție și, teoretic, ar putea viza și alte aspecte decât cele legate inerent de relațiile de muncă. În același timp, în practică s-ar putea ca cele două forme de răspundere să nu fie atât de diferite, întrucât șansele ca ele să se intersecteze sunt foarte mari. Bineînțeles, nu trebuie uitat că procedurile de stabilire a lor sunt diferite (sancțiunea contravențională este aplicată de un agent constatator, în timp ce sancțiunea disciplinară prevede un alt tip de procedură).

Răspunderea administrativ-patrimonială

Aceasta ar putea fi cea mai de interes, întrucât prin aceasta se stabilește cadrul general cu privire la acordarea de despăgubiri.

Ce este interesant este că această secțiune nu se referă doar la prejudiciile cauzate prin acte administrative (care reprezintă esența activității administrative), ci există și prevederi referitoare la răspunderea pentru erorile judiciare. 

Primul aspect abordat în privința acestui tip de răspundere este răspunderea pentru „prejudiciile de natură materială sau morală produse ca urmare a carențelor organizatorice sau funcționale ale unor servicii publice”. Codul administrativ prevede că o astfel de răspundere va fi angajată dacă un serviciu public creează riscul producerii unor prejudicii. În același timp, este necesar ca acel risc să se și materializeze și prejudiciile astfel create să fie cauzate de riscul respectiv. De exemplu, pot fi imaginate, aici, servicii publice care ar crea poluare.

După aceea, Codul administrativ stabilește care este cadrul general în care răspunderea pentru prejudicii cauzate prin acte administrative are loc. În primul rând, este menționat faptul că pagubele pot fi create în trei cazuri:

• de către actul administrativ, în sine;
• de către refuzul nejustificat de a soluționa o cerere sau
• de către nesoluționarea, în termen, a cererii.

În privința persoanei care va răspunde, în principiu, e vorba de autorități și instituții publice. Totuși, dacă e vorba de acordarea de despăgubiri, poate fi angajată și răspunderea solidară a funcționarului, a demnitarului sau a personalului contractual, dacă se dovedește intenția acestuia de a crea prejudiciul.

O formă finală de răspundere, în acest caz, este cea pentru prejudicii cauzate în legătură cu punerea în valoare a bunurilor şi a serviciilor publice. E vorba de pagubele produse domeniului public și privat, dacă nu sunt respectate prevederile legale. La fel ca înainte, pot răspunde atât instituțiile și autoritățile, precum și personalul acestora. Diferența e că, de data aceasta, este suficientă existența culpei, nefiind necesară o intenție (ceea ce va fi cazul, teoretic, întotdeauna când nu sunt respectate prevederile legale existente).

În privința condițiilor pentru stabilirea răspunderii administrativ-patrimoniale în privința actelor administrative, sunt prevăzute următoarele condiții:

• actul administrativ contestat trebuie să fie ilegal;
• actul administrativ ilegal trebuie să fie cauzator de prejudicii materiale sau morale;
• trebuie să existe un raport de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu;
• trebuie să existe culpa autorității publice și/sau a personalului acesteia.

Atenție! Codul administrativ nu se aplică, deocamdată. Pentru a intra în vigoare, el trebuie să fie publicat în Monitorul Oficial.