Cineva întreba, la un moment dat, în forumul avocatnet.ro, dacă ar avea o problemă deschizând o sală de sport dedicată exclusiv femeilor, bărbații neavând acces la serviciile acelui spațiu. Cel interesat să deschidă afacerea se gândise la siguranța și confortul femeilor, în principal.
O astfel de sală de sport există la mai puțin de 15 minute de mers pe jos de locul de unde scriu acum, am frecventat-o și nu am văzut niciodată un bărbat care să-i treacă pragul - poate cu excepția celor care aprovizionau spațiul cu diverse produse. Nu știu care ar fi politica sălii în cazul în care un bărbat ar veni la recepție și ar vrea să-și facă un abonament pe o lună, dacă ar fi refuzat sau nu. Dar sala induce, prin denumirea sa, în principal, ideea că se adresează exclusiv damelor.
Am stat mult să mă gândesc dacă, în anul 2019, în societatea nostră, mai există afaceri al căror obiect de activitate poate fi orientat exclusiv pe un sex sau altul. Sunt servicii și produse pe care firmele le pot vinde doar unor femei sau doar unor bărbați atunci când vorbim de chestiuni ce servesc caracteristicilor fizice ale persoanei. Altfel spus, unde diferența e făcută de chiar diferențele fiziologice, iar produsul ori serviciul nu ar folosi sau nu ar putea fi folosit, din pricina caracteristicilor fiziologice, de o personă de celălalt sex.
În afară de acest segment de produse și servicii, toate celelalte afaceri pot să satisfacă nevoile și interesele femeilor și bărbaților deopotrivă, luând în considerare și preferințele și orientările lor.
Fără să ne referim aici la principiile de genul "avem dreptul să ne selectăm clientela", unde criteriile de selecție ar trebui să fie niște chestiuni obiective și care să se aplice nediscriminatoriu (de exemplu: clienții în papuci nu pot intra în restaurantul X), se poate pune problema unei discriminări în cazul în care o firmă, de la bun început, decide să-și ofere produsele sau serviciile numai unui sex, fără excepții, în contextul în care produsele sau serviciile sale pot fi oferite, prin natura lor, oricărui gen? Ar avea o problemă cel care intră pe piață cu un business ce ignoră sau respinge voit femeile/bărbații?
Așa că am întrebat un avocat ce i-ar spune clientului care îi "despachetează" o astfel de idee de afacere. Se pune sau nu vreo problemă de legalitate, din start? Poate să apară vreuna pe parcurs?
Ruxandra Vișoiu, |
"Ca regulă, dacă aveți un business va trebui să serviți toate tipurile de clienți. Iar dacă doriți să oferiți servicii separate exclusiv pentru femei, respectiv pentru bărbați, trebuie să justificați, în mod obiectiv, furnizarea acestora. De asemenea, trebuie să îndepliniți și alte condiții care să arate că serviciile în comun sunt mai puțin eficiente sau că nevoile femeilor și nevoile bărbaților sunt diferite.
Conform art. 10 lit. a) si b) si art. 26 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de expoziții, restaurante, magazine, etc. constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 400 lei la 8.000 lei, cu excepția situației în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Acest scop legitim trebuie justificat de la caz la caz - spre exemplu, personalul este pregătit special pentru a servi clienți de gen masculin la o frizerie și clientela feminină la coafor, din motive obiective. Dar se va avea mereu în vedere faptul că acestea trebuie tratate ca excepții, nu ca regulă în oferirea de bunuri și servicii", potrivit Ruxandrei Vișoiu, avocat la R&R Partners.
Business-ul pentru toți, mai puțin pentru unii
Discriminarea unui segment de clienți din start, în sensul orientării exclusiv către o categorie sau alta de clienți e o chestiune asumată. Discriminările în rândul clienților sunt mai frecvente însă în rândul afacerilor care se adresează tuturor.
În urmă cu câțiva ani, două torturi au reușit să antameze uriașe discuții pe tema discriminării cuplurilor homosexuale, unul în Irlanda de Nord și celălalt în Colorado, Statele Unite ale Americii. Pe scurt, două mici afaceri cu prăjituri au refuzat să preia comenzile de la persoane homosexuale, invocând libertatea de conștiință, propriile convingeri religioase etc. În ambele cazuri, justiția din statul respectiv le-a dezaprobat comportamentul și a tranșat clar situațiile: e discriminare să refuzi un client pentru că nu-ți place orientarea lor sexuală și aparții unei religii care respinge astfel de cupluri.
După incidentul din Colorado, Forbes i-a întrebat pe proprietarii de mici întreprinderi dacă sunt de părere că ocolirea homosexualilor din rândul clienților lor dăunează afacerilor lor și răspunsurile au fost majoritar afirmative.
În afacerile unde întâlnirea cu clientul se petrece zilnic, cei care pot trage afacerea într-o situație neplăcută de discriminare în raport cu un client sunt tocmai angajații. Cum angajatul se identifică cu afacerea, problema creată de angajat devine automat problema firmei respective. Un timp, mai ales că astfel de întâmplări ajung destul de repede în social media, afacerea respectivă va avea mult de suferit ca imagine.
E clar că în condițiile actuale de piață, competiția dintre afacerile care oferă același gen de produse și servicii e de natură să înlăture discriminările, cel puțin la momentul zero, iar un business care ignoră un sex sau o orientare a unui client va pierde în fața unuia care produce, prestează și livrează pentru toți, inclusiv pentru segmentul ignorat voit de cel dintâi.