Două tipuri de discriminări în recrutare

Stă în firea omului să folosească scurtături de gândire, să meargă pe „potecile” bătătorite, iar recrutarea este una din activitățile a căror repetabilitate obligă cumva la concentrarea pe proceduri bine stabilite și criterii bătute în cuie.

Dacă la noi încă ne mai putem permite (din păcate) astfel de explicații, în alte țări situația este mult mai delicată atunci când vine vorba de discriminare. Cu toate acestea, am găsit două articole pe Forbes care dezbat, fiecare în parte, un tip de excludere discriminatorie a unor candidați, practici care ar trebui să îi pună pe gânduri pe recrutori.

Pe scurt, este vorba despre două filtre în recrutare: primul care îi exclude pe candidații care nu au loc de muncă în momentul în care aplică pentru poziția vacantă și al doilea care respinge din start candidații care, la un moment dat al traseului profesional, au fost dați afară.

Tiparul de gândire care adoptă astfel de abordări discriminatorii consideră că:

• Dacă un candidat nu are loc de muncă de ceva vreme, înseamnă că are o problemă (mai mult sau mai puțin evidentă) de abordare, atitudine, așteptări, motivație etc.
• Dacă un candidat a fost dat afară de la unul din locurile de muncă anterioare înseamnă că a făcut ceva reprobabil și sunt șanse mari să replice acel gen de comportament și la un viitor loc de muncă.

Credem că este inutil să subliniem faptul că aceste simplificări ni se par păguboase și nejustificate. Fiecare profesionist merită dreptul la replică și orice recrutor care se respectă și își face meseria cu seriozitate ar trebui să evite astfel de schematizări periculoase.

Descoperiți mai mult despre aceste două tipuri de discriminare citind articolele: If You’re Not Working Now, We Won’t Hire You și If You’ve Ever Been Fired, I Won’t Hire You.

Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteți citi aici articolul original.