Împrumutații nu pot obține înghețarea cursului la momentul încheierii contractului, în baza impreviziunii

Într-un recurs soluționat recent, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) s-a prounțat, printre altele, asupra posibilității folosirii mecanismului impreviziunii pentru a îngheța cursul valutar existent la momentul încheierii unui contract de împrumut bancar (e vorba de Decizia nr. 167/2019, care poate fi consultată aici). 

Ce s-a urmărit, de fapt, de către reclamantul-recurent, a fost obținerea unei hotărâri prin care să se înghețe cursul valutar franc elvețian - leu, la momentul semnării contractului. S-a susținut că o astfel de cerere ar fi justificată de faptul că există o asimetrie informațională între bancă și consumator (adică banca ar deține informații pe care le poate exploata în favoarea sa, din cauză că un simplu consumator nu ar avea cum să le cunoască). În aceste condiții, s-ar fi urmărit, de către bancă, transferarea riscului valutar la împrumutat, întrucât oscilațiile valutare ar fi suportate de către acesta. Acest lucru crea, de fapt, un „dezechilibru contractual major”, în defavoarea consumatorului.

Într-un astfel de scenariu, există mai multe probleme juridice ridicate în speță. Însă, în acest context, este importantă stabilirea faptului că ceea ce s-a urmărit a fost aplicarea mecanismului impreviziunii, pentru obținerea înghețării cursului. Impreviziunea ar permite o revizuire a contractului, dacă, ulterior încheierii, apare un dezechilibru semnificativ între obligațiile și drepturile părților. De exemplu, o parte ajunge să plătească mult mai mult decât ar fi fost previzibil la momentul încheierii contractului. Din această cauză, se poate vedea că este ușoară abuzarea acestui mecanism, în cazul litigiilor cu băncile.

Totuși, ICCJ a reținut că, în speță, nu poate fi aplicat mecanismul impreviziunii: „impreviziunea priveşte un contract valabil încheiat care, ca urmare a unor împrejurări independente de acţiunea/inacţiunea părţilor produce alte efecte decât cele avute în vedere la momentul încheierii sale valabile”. Aceste alte efecte nu se pot referi decât la chestiuni ulterioare semnării contractului, nu și la elemente concomitente.

Astfel, persoanele care consideră că există un dezechilibru contractual încă de la momentul încheierii contractului nu pot recurge la mecanismul impreviziunii pentru remediere. Nu pentru că un astfel de dezechilibru ar fi permis, ci pentru că, prin definiție, impreviziunea nu poate avea efecte decât cu privire la ce se întâmplă după semnarea contractului.