Decizia CCR privind modificarea Constituției: Ce a spus, de fapt, Curtea și ce mai rămâne din voința populară exprimată pe 26 mai

La referendumul din 26 mai, care s-a ținut odată cu alegerile europarlamentare, participanții la vot au avut de răspuns la două întrebări (și au răspuns majoritar afirmativ): 1) dacă sunt de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție și 2) dacă sunt de acord să fie interzisă adoptarea de ordonanțe de urgență de către Guvern în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și, în plus, dacă doresc ca mai multe entități să poată contesta ordonanțele la CCR (dat fiind că Avocatul Poporului, care e abilitat să facă acest lucru, nu îl face nici atunci când este limpede că ar trebui).

Ideile de mai sus, fiind susținute de majoritatea prezentă la vot care a cerut și buletinele pentru referendum, trebuie acum să fie implementate cumva la nivel de lege. De asta s-au apucat deja și partidele din opoziție, dar și partidul de guvernare, care au depus la Parlament inițiative legislative de modificare a Constituției.

CCR a avut de analizat aceste două inițiative și a oferit un răspuns în mare parte nemulțumitor pentru cei care au votat majoritar "DA" la referendumul din mai. Decizia de joi a CCR nu decapitează însă întreaga voință populară a celor care au votat. Se poate face încă destul de mult din ce s-a dorit inițial.

Nu putem interzice de tot amnistia și grațierea pentru fapte de corupție

Opoziția a venit cu un proiect în care a propus, în lumina celor votate în mai, modificarea Constituției astfel încât să fie interzise de tot amnistia și grațierea pentru fapte de corupție, să nu se poată da legi pentru amnistie și grațiere colectivă pentru fapte de corupție, iar președintele să nu poată grația niciun corupt.

CCR a spus însă că nu se poate interzice grațierea sau amnistia pentru o categorie de fapte.

"Curtea a statuat că o interdicţie constituţională prestabilită în privinţa vocaţiei cetăţenilor care au săvârșit o anumită categorie de infracţiuni de a beneficia de amnistie sau graţiere încalcă principiul egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale,  precum  şi  demnitatea  umană,  valoare  supremă  a  statului  român (...) Aprecierea oportunităţii măsurilor de amnistie şi graţiere colectivă ori graţiere individuală revine Parlamentului, respectiv Preşedintelui României şi nu poate fi impusă o interdicţie generală şi valabilă ad aethernam de acordare  a acestora în privinţa anumitor infracţiuni.", a motivat, mai exact, CCR.

În mod similar, a fost criticată și prevederea propusă de partidul de guvernare, în cealaltă inițiativă de modificare a Constituției, unde se interzicea grațierea de către președinte, prin decret, pentru fapte de corupție.

Într-adevăr, decizia Curții ne lasă impresia, cu privire la prima întrebare de la referendum, că votul românilor din 26 mai a fost inutil pentru că voința lor nu se poate transpune în Constituție. Discuția ar fi fost aceeași chiar dacă era vorba de alte categorii de infracțiuni.

De pildă, o infracțiune precum violul sau omorul trezește oprobiul public mai mult decât una de abuz în serviciu. Și dacă inițiativa de modificare ar fi vizat infracțiuni de viol sau de omor (adică interzicerea amnistiei sau grațierii în privința lor), decizia Curții ar fi fost aceeași. "(...) o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, ceea ce, în această privinţă, echivalează cu o suprimare a demnităţii umane şi a principiului egalităţii", a mai punctat Curtea.

Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție explica, în urma acestei decizii, că amnistia poate fi interzisă prin lege în anumite circumstanțe, potrivit Agerpres.

Ce a rămas "în picioare" după decizia Curții

Restul prevederilor propuse pentru a fi introduse în Constituție și care răspund destul de bine dorințelor votanților au fost validate de CCR. Concret, vorbim de următoarele chestiuni:

1. Să nu mai poată fi aleși în organele administrației publice locale, în Parlament, în Parlamentul European și ca președinte de stat cei condamnați penal (pentru pedepse privative de libertate, nu pentru amenzi penale - există și acest tip de pedeapsă penală). Desigur, asta până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării. Aici, ambele inițiative au mers pe același text de lege, cu deosebirea că partidul de guvernare a inclus și organele administrației centrale și a omis să se refere la alegerea în Parlamentul European (altfel spus, condamnații n-ar trebui să aibă probleme în a ne reprezenta interesele la Bruxelles, chiar dacă ar întâmpina probleme la București).

2. Interzis la ordonanțe de urgență în domeniile următoare:

• infracţiuni, pedepse şi regimul executării acestora;
• amnistie sau graţiere colective;
• organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi.

Aici, interzicerea adoptării de ordonanțe de urgență în materia amnistiei și grațierii nu pune probleme pentru că este vorba de limitarea puterii Guvernului, care oricum nu e legiuitor în statul nostru decât în mod excepțional (în teorie, că practica tinde să meargă în altă direcție).

Prin urmare, dacă se modifică în acest sens Constituția, Guvernul nu va mai putea da ordonanțe de urgență în domeniile de mai sus.

3. Sesizarea CCR și de către alte entități cu privire la constituționalitatea ordonanțelor

S-a pus de multe ori în discuție problema imposibilității de a sesiza CCR-ul pe tema unor ordonanțe considerate neconstituționale, în contextul în care cel care are frâiele acestei posiblități momentan - Avocatul Poporului - nu o face niciodată. Practic, ceea ce au propus inițiatorii și CCR-ul a spus că nu e problematic este ca și președintele, Înalta Curte, 50 de senatori sau 25 de deputați să poată trage CCR-ul de mânecă în privința unor ordonanțe. Numai că CCR le-a atras atenția inițiatorilor să fie mai specifici în privința tipului de control de constituționalitate pe care să-l ceară.

Așadar, din votul din 26 nu s-a ales praful, așa cum mulți s-au grăbit să spună ieri, fără să analizeze decizia CCR. Trei sferturi din intenție a rămas încă acolo, e încă în picioare, dacă ne permitem să secționăm anatomic dorința exprimată de votanți la referendumul din mai.

În fine, e important de precizat că orice modificare ce se vrea adusă Constituției, avizată de CCR, trebuie trecută din nou prin votul românilor. Mai exact, va trebui organizat un alt referendum pentru revizuirea Constituției (a fost manifestată chiar dorința de a-l ține simultan cu alegerile prezidențiale din toamnă).