Deși Senatul a votat contra ei, legea de abrogare a recursului compensatoriu (Legea nr. 240/2019) a trecut, totuși, de Parlament (prin votul decisiv al Camerei Deputaților) și a fost publicată, vineri, în Monitorul Oficial. Astăzi, aborgarea a și devenit efectivă.
Mecanismul recursului compensatoriu a fost adoptat acum doi ani prin Legea nr. 169/2017 și a fost ținta criticilor publice din ultimii doi ani. Practic, pentru cazarea în condiții necorespunzătoare de detenție, recursul compensatoriu i-a ajutat pe deținuți să iasă din închisoare mai repede. Concret, la fiecare 30 de zile de stat în condiții proaste, se consideră că a stat cu șase zile mai mult.
Recursul compensatoriu a fost adoptat după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ne-a "amenințat" în 2017 că România trebuie să ia măsuri în privința condițiilor de detenție și supraaglomerării penitenciarelor. Și condițiile de arest preventiv erau atunci, în egală măsură, criticate.
CEDO nu s-a trezit însă vorbind neîntrebată pe acest subiect. De ani de zile, deținuți români reclamă la această Curte compensații de la statul român pentru condițiile din închisori. Cu toate acestea, nu suntem singura țară contra căreia s-au adunat nenumărate condamnări la CEDO pe acest subiect - și Franța e într-o situație similară.
Ce pierdea, practic, România, la momentul zero, adică în 2017, când a primi hotărârea-pilot de la CEDO și înainte să adopte recursul compensatoriu (ca răspuns la ea)? Bani, pentru că toate acele condamnări obligau statul român la despăgubiri către foșții deținuți cazați necorespunzător. O sancțiune cu bătaie ceva mai lungă pentru țara noastră, ca urmare a nerespectării deciziei CEDO, este suspendarea și, apoi, excluderea din cadrul Consiliului Europei, unde România este stat membru. Totuși, această consecință este departe de a se întâmpla.
În 2017, CEDO i-a făcut României câteva sugestii de măsuri pentru a-și îmbunătăți "cazierul" în acest domeniu, pe care redacția noastră le-a prezentat atunci în acest material: să reducă limitele de pedeapsă, să dea mai multe amenzi penale în locul pedepselor cu detenție, să relaxeze condițiile de amânare sau renunțare la aplicarea pedepselor, să îmbunătățească sistemul de probațiune (cel responsabil, în principal, de supravegherea și reintegrarea condamnaților în societate și care, în România, este extrem de slab dezvoltat - de exemplu, un ofițer de probațiune are sarcina imposibilă de a supraveghea un număr extrem de mare de oameni).
Mecanismul recursului compensatoriu a fost, așadar, răspunsul statului român la "amenințarea CEDO".
Liberarea condiționată, încă disponibilă pentru ieșirea mai rapidă din închisoare
Ca urmare a abrogării recursului compensatoriu, însă, deținuți vor mai ieși din închisoare înainte de vreme, grație mecanismului liberării condiționate. Existent în Codul penal, acesta presupune că cel care îndeplinește anumite condiții și stă în închisoare o perioadă minimă de timp, poate primi de la judecător încuviințarea să iasă mai devreme din închisoare. Concret, condițiile sunt următoarele:
- cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește zece ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de zece ani;
- se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
- a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
- instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Cumulativ, condamnatul ar trebui să fi stat o perioadă minimă încarcerat în regim deschis/semideschis și să-și fi plătit datoriile în civil (despăgubiri, inclusiv cele către stat). În practică, această ultimă condiție nu este îndeplinită întotdeauna: dacă acel condamnat nu are venituri de niciun fel, nu are bunuri și nimeni nu-l poate ajuta, nu va putea niciodată să-și achite obligațiile civile, dar va putea fi eliberat mai repede din detenție dacă arată judecătorului că nu are mijloace să se achite bănesc față de părțile implicate.
Comentarii articol (1)