De ce e puțin probabil ca firmele private să intre în mecanismul restructurării financiare

Mecanismul de restructurare a obligațiilor bugetare cuprins în Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 pentru marii datornici ai statului (cei cu datorii bugetare de peste un milion de lei restante la 31 decembrie 2018) a fost catalogat din start în spațiul public ca fiind dedicat companiilor din domeniul public mai degrabă decât celor din mediul privat.

Condițiile trasate pentru contribuabilii care vor să intre în mecanism sunt însă croite de așa natură că e greu de imaginat în practică prea multe companii private care să le bifeze, apreciază Ana-Maria Iordache, partener D&B David și Baias, cu ocazia prezentării mecanismului în cadrul unei conferințe recent organizate de PwC România. Vorbim, mai exact, de condiția de a nu se afla deja în insolvență, de a nu fi eligibili pentru clasica eșalonare la plată și cea privind situația financiară precară - datoriile de peste un milion de lei. În practică, o companie privată cu așa mari datorii sigur a intrat deja în insolvență, a cerut o eșalonare sau are obligațiile suspendate.

"Dacă ne uităm în textul ordonanței, ea nu face niciun fel de discriminare, se aplică tuturor contribuabililor, fie din mediul privat, fie din domeniul public - și unii, și alții pot accesa ordonanța. Chiar în nota de fundamentare există niște studii în care se menționează că datoriile restante la 31 decembrie 2018 mai mari de 1 milion de lei sunt 31 de companii din domeniul public și 2634 de companii din domeniul privat.

Practic, ce înțelegem din nota de fundamentare e că mai cu seamă s-ar încadra, ca procent, companiile din mediul privat. Dacă ne uităm însă la condițiile de aplicare ale acestei ordonanțe se ridică niște semne de întrebare pentru că condițiile prevăd că contribuabilii trebuie să se afle într-o situație fiscală gravă, dar nu temporar, ci de mai mult timp; totodată, ei nu trebuie să fie în insolvență, dar nici să se califice pentru procedura de eșalonare din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, din punctul meu de vedere, este destul de dificil pentru o companie din mediul privat să spunem că se află așa, chiar pe muchie de cuțit pentru că, în general, cele din privat, în astfel de situații ori au intrat deja în insolvență, ori au obligații fiscale suspendate printr-o scrisoare de garanție bancară sau printr-o hotărâre a instanței de judecată, ori au accesat deja procedura de eșalonare din cod", potrivit Anei-Maria Iordache, partener D&B David& Baias.

Prin urmare, Finanțele au descris în Ordonanța 6 un mecanism care se vrea aplicabil tuturor, dar rămâne de văzut câți contribuabili din mediul de afaceri privat se vor califica pentru a accede la această restructurare.

Pe de altă parte, termenele din procedură sunt destul de scurte, prin raportare la dificultatea celor două documente importante de care depinde intrarea în mecanism: planul de reorganizare făcut de un expert independent și care e baza pentru tot ce va urma în perioada de restructurare financiară și testul creditorului privat. Primul termen e cel de notificare a Fiscului cu privire la intenția de intrare în mecanism și se încheie la finele lui septembrie, iar al doilea e la începutul lunii februarie, când trebuie dusă cererea oficială de intrare în mecanism și cele două documente antemenționate.

Două documente extrem de importante, de altfel, nu ușor de făcut, a subliniat Sorin Petre, partener PwC România, în cadrul aceleiași conferințe. E importantă și găsirea expertului care să aibă capacitatea să facă analizele necesare așa cum trebuie - chestiune fezabilă, însă, existând specialiști în România pe astfel de expertize.

"Bineînțeles că e nevoie de o analiză financiară bine făcută, de un expert independent, care trebuie să știe să facă astfel de analize. Planul de reorganizare - expertul trebuie să analizeze perfomanța istorică a societății, cauzele care au dus la situația în care se află în prezent și pe baza ei, uitându-se și la perspectivele de viitor ale societății și cu posibilele măsuri de remediere, să estimeze evoluția performanței societății pe următorii șapte sau zece ani, astfel încât să documenteze gradul de eșalonare pe care poate să îl propună (...).

Evident, nici planul, nici testul creditorului privat dintre nu sunt analize simple - sunt complexe, unghiurile de analiză sunt multiple, așa că expertul independent trebuie să aibă anumite competențe - expertiza în domeniul restructurărilor financiare, chiar și a procedurii de insolvență, expertiză în evaluare, trebuie să ști ce active are societatea ca să îți faci o idee cam cât ai putea recupera din gestionarea lor, fie din exploatarea lor, fie din valorificarea lor, de asemenea, trebuie să ai o expertiză în domeniul raportării financiare; expertul trebuie să poată să își facă o idee despre potențialul societății respectiv și trebuie  să aibă expertiză și în domeniul fiscalității - vorbim de o măsură fiscală, până la urmă, nu?

Există expertiză în profesiile din România, deci e fezabil. Genul acesta de analize sunt făcute și de creditori-investitori privați, am văzut în realitate instituții de credit care fac analize similare", a explicat Sorin Petre.

Și, în fine, mai e vorba și de momentul când compania intrată într-un mecanism de restructurare financiară obține beneficiile acestei proceduri (anularea unor accesorii fiscale, ștergerea unui procent de până la 50% din datoriile principale): abia la finele procedurii, dacă totul decurge conform planului, sub atenta supraveghere a Fiscului și a expertului care a conceput planul de restructurare și a făcut analizele financiare - faptul că acesta face parte din întreg parcursul procedurii face cu atât mai importantă alegerea corectă e expertului din start.