Camera de Comerț Internațională a publicat regulile de arbitraj și mediere în limba română

Astfel, firmele române care sunt implicate într-un litigiu comercial, de exemplu, și care vor să își soluționeze diferendul prin arbitraj sau mediere pot să recurgă la serviciile CCI, iar acum regulile de arbitraj și mediere sunt, mai nou, disponibile și în română. Ele pot fi consultate aici.

Arbitrajul 

În esență, arbitrajul este o formă alternativă de soluționare a unui litigiu, în care părțile numesc unul sau mai mulți arbitri care vor da o soluție finală și obligatorie acelui litigiu.

Caracteristicile principale ale arbitrajului sunt faptul că părțile au un control sporit asupra procedurii și legilor aplicabile disputei lor și, ca regulă, intervenția instanțelor unui stat este foarte limitată (de obicei, doar cu privire la chestiuni de procedură și, în cazuri foarte limitate, la anumite chestiuni de fond).

Eficiența arbitrajului internațional este dată, printre altele, de existența unor cadre internaționale (e vorba, în principal, de Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, adoptată la New-York, la 10 iunie 1958) care asigură recunoașterea și executarea unor hotărâri date de tribunale arbitrale, cu relevanță inclusiv pentru România.

Regulile de arbitraj ale CCI pot fi consultate în prima jumătate a acestui document. Ele conțin, cum este cazul în general cu reguli instituționale de arbitraj, prevederi referitoare la constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală sau chestiuni referitoare la hotărârile arbitrale (timpul de redactare, intervenția ulterioară asupra hotărârii etc.), precum și aspecte referitoare la cheltuieli.

Atenție! Pentru a putea recurge la un arbitraj administrat de către CCI, părțile trebuie să prevadă această posibilitate - fie într-un contract comercial, printr-o clauză (numită „clauză compromisorie”), fie ulterior apariției litigiului (printr-un acord separat, numit „compromis”). De asemenea, este foarte importantă formularea clauzei (în special în privința clarității și preciziei), întrucât  limitele arbitrajului sunt date de părți și un tribunal arbitral va fi foarte atent să nu depășească mandatul primit, pentru a nu pune în pericol posibilitatea de executare a hotărârii. În acest sens, documentul menționat mai sus ajută, întrucât conține și un model de clauză.

De asemenea, trebuie avut în vedere că regulile CCI de arbitraj reprezintă doar una din regulile aplicabile unui litigiu arbitral (în aceste caz, aceste reguli au un caracter procedural). Însă există și alte reguli, precum cele care guvernează fondul litigiului (contractul și un set de reguli care să guverneze acel contract - de exemplu, legea statutului uneia din părți).

Medierea 

Medierea, spre deosebire de arbitraj, nu implică o soluție definitivă date de unul sau mai mulți terți. Medierea este o procedură în care părțile sunt doar asistate de un terț neutru, în vederea găsirii unei soluții cu privire la litigiul existent.

La fel ca și în cazul arbitrajului, regulile CCI privitoare la mediere au un caracrer procedural, însă ele sunt mult mai puțin formalizate. Astfel, ele se referă la modalitatea cum va începe medierea sau la numirea mediatorului. Similar recurgerii la arbitraj, recurgerea la mediere implică acordul părților. 

Și medierea beneficiază de un cadru internațional care să faciliteze punerea în executare, la nivel global, a acordurilor de înțelegere cu privire la litigiile comerciale, la care s-a ajuns în urma unei proceduri de mediere. E vorba de Convenția de la Singapore privind medierea, care a fost semnată în august, însă care nu a intrat încă în vigoare, din cauza faptului că tratatul va obține forță obligatorie doar la șase luni după ce a fost depus al treilea instrument de ratificare (sau altă modalitate prin care un stat devine parte la o convenție). De asemenea, România nu este printre statele semnatare, așa că va trebui să acceadă la Convenție.