Soțul vinovat la divorț poate fi obligat să-l despăgubească pe celălalt pentru desfacerea căsătoriei

Soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu în urma destrămării acelei căsătorii poate pretinde, în procesul de divorț, despăgubiri de la soțul din cauza căruia s-a ajuns acolo, potrivit Codului civil. Nu e vorba de o sumă pentru întreținere sau o despăgubire care să compenseze cumva dezechilibrul pe care divorțul îl produce în condițiile de trai ale soțului nevinovat în urma divorțului.

Aceste despăgubiri se acordă doar când căsătoria se desface din culpa exclusivă a unuia dintre soți, nu din culpa comună a celor doi. Într-o decizie a Tribunalului Iași, din 2017, instanța sublinia că motivele pentru care se acordă aceste despăgubiri nu se confundă cu cele de divorț, fiind vorba de un prejudiciu cauzat efectiv prin desfacerea căsătoriei. "Interpretarea literală a sintagmei ar trebui să însemne că paguba o reprezintă chiar desfacerea căsătoriei", potrivit instanței.

Chiar reclamantul dintr-un divorț poate fi obligat de soțul-pârât, cel contra căruia introduce cererea de divorț, să plătească astfel de despăgubiri, dacă tocmai el este vinovatul. Un exemplu recent în acest sens îl prezintă avocatul Adrian Cuculis, unde reclamantul din procesul de divorț a fost obligat de instanță să achite celui de care divorțează 3.000 de euro drept daune morale.

O sumă ceva mai mare a fost acordată în decizia menționată ceva mai sus, a Tribunalului Iași, unde daunele au fost de 35.000 de lei. Pentru ce, mai exact? Divorțul avea la bază un clasic adulter, dar peste care soțul care a avut relații extraconjugale a mai presărat și alte fapte care au dus, cu toatele, la stigmatizarea celuilalt și chiar la un prejudiciu de imagine.

"În cazul de faţă instanţa reţine că reclamantei-pârâte i-a fost cauzat, suplimentar suferinţei sufleteşti provocate prin desfacerea căsătoriei, având în vedere şi îndelungata viaţă în comun, de aproape 19 de ani, faptul că pârâtul-reclamant a părăsit-o pentru o altă femeie cu care are o relaţie extraconjugală de mai mult timp, perioadă în care reclamanta-pârâtă a fost fidelă soţului, că aceasta este expusă la stigmatizare socială ca urmare a statutului de femeie divorţată, şi un prejudiciu de imagine", spunea instanța în decizia din 2017.

Despăgubirea aceasta pentru prejudiciul cauzat de desfacerea căsătoriei nu are nicio legătură nici cu obligația de întreținere. Prejudiciul poate la fel de bine să fie unul material sau unul moral (suferința cauzată).

Conform Codului civil, soții pot să divorțeze în următoarele cazuri:

• prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
• atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
• la cererea unui din soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;
• la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

În România, căsătoria se poate desface în trei locuri: la primărie, la notar sau în instanță. Dintre cele trei modalități de divorț prevăzute de legislația noastră, divorțul la primărie este cel mai simplu. Asta, firește, dacă vorbim de un divorț amiabil. La extrema cealaltă, în cazul în care nu există înțelegere și, cel mai adesea, nici cu privire la autoritatea părintească, atunci când există copii, divorțul nu se poate face decât la instanță.