Ce taxe locale sunt plafonate de Codul fiscal

Codul fiscal prevede că autoritățile locale sunt libere să stabilească impozite și taxe locale, lucru ce este și firesc, întrucât veniturile din astfel de impuneri fiscale ajung să contribuie la bugetele locale (fie că vorbim de comune, orașe sau municipii), iar autoritățile locale sunt cele mai bine poziționate să stabilească procentul impozitului sau taxei, în funcție de nevoile bugetare.

În același timp, pot exista anumite limitări cu privire la unele impozite sau taxe, impuse de către Codul fiscal, pentru a se evita stabilirea arbitrară a obligațiilor fiscale sau pentru a se preveni stabilirea unor sume exorbitante (însă și reversul e valabil, când Codul fiscal stabilește un cuantum minim al unei obligații fiscale). Următoarele sunt cele mai importante astfel de limitări, stabilite de Codul fiscal:

1) Impozitul pe clădiri: în primul rând, e vorba de clădiri rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. Aici, Codul fiscal stabilește atât o limită minimă, cât și una maximă - o cotă între 0,08% și 0,2% se aplică asupra valorii impozabile a clădirii (aceasta se stabilește prin înmulțirea suprafeței construite, exprimate în m2, cu o valoare aferentă metrului pătrat). Dacă discutăm de clădiri nerezidențiale, dar tot în proprietatea persoanelor fizice, cota este între 0,2% și 1,3% din valoarea impozabilă.

În final, firmele care dețin clădiri și trebuie să plătească impozit, pot să se aștepte la o valoare a impozitului stabilite între următoarele cote:

• 0,08% și 0,2%, dacă e vorba de clădiri rezidențiale;
• 0,2% și 1,3%, dacă e vorba de clădiri nerezidențiale;
• excepțional, 0,4%, dacă o clădire e folosită pentru activități din domeniul agricol.

2) Impozitul pe teren și taxa pe teren: impozitul/taxa pe teren se stabilește în funcție de teren (intravilan/extravilan, terenuri cu construcții/alte tipuri de terenuri), în funcție de tipul localității în care este situat terenul și în funcție de rangul localității. De exemplu, impozitul pentru un teren intravilan, pentru construcții, situat în zona A, dintr-o localitate de rangul I, poate fi stabilit între 6878 și 17194 de lei, pe hectar. 

3) Impozitul pe mijloace de transport: aici, autoritățile locale sunt ținute, ca regulă, de sumele stabilite în Codul fiscal, care sunt fixe. Există, totuși, unele excepții. De exemplu, pentru vehiculele care sunt doar înregistrate și nu înmatriculate, impozitul poate fi între 2 și 4 lei, pe fiecare 200 de cm3, dacă discutăm de mașini cu capacitate cilindrică mai mică de 4.800 de cm3, și între 4 și 6 lei, dacă discutăm de vehicule ce depășesc acea capacitate menționată anterior.

4) Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor: ca regulă, discutăm de eliberarea certificatelor de urbanism sau de eliberarea autorizațiilor pentru desfășurarea unor activități. În privința certificatelor de urbanism, criteriul determinant este suprafața pentru care se solicită certificatul. De exemplu, dacă suprafața este de până în 150 de m2, inclusiv, taxa este între 5 și 6 lei.

În privința taxelor pentru eliberarea autorizațiilor pentru desfășurarea unor activități, de obicei există un plafon, dar nu și o sumă minimă. De exemplu, pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare, taxa este de până în 20 de lei, inclusiv. După aceea, există unele activități pentru care taxa percepută pentru eliberarea autorizațiilor de funcționare are un cuantum maxim. De exemplu, pentru cei ce au un restaurant până în 500 de m2, inclusiv,  taxa maximă poate fi de până în 4.000 de lei.

5) Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate și pentru afișaj: în privința serviciilor de reclamă și publicitate, în afara celor realizate prin mijloace de informare în masă (scrise și audiovizuale), cum este presa sau prin internet, taxa poate fi stabilită între 1% și 3% din valoarea serviciilor. După aceea, dacă e vorba de publicitate prin afișaj, taxa poate fi de până în 32 de lei (pe m2 ocupat de afișaj), inclusiv, dacă afișajul este făcut în locul în care persoana derulează o activitate economică. Dacă este făcut în afară, plafonul este de până în 23 de lei.

6) La spectacole, impozitul poate fi de până în 2%, dacă e vorba de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiție sportivă internă sau internațională. Dacă e vorba de orice alt spectacol, impozitul este de până în 5%. Cotele se aplică sumelor încasate din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor.

Cum spuneam și mai sus, este importantă stabilirea unor limite, în special în ceea ce privește determinarea nivelului maxim al impozitului/taxei, cel puțin în unele cazuri. Altcumva, există riscul stabilirii unor sume exorbitante, lucru care s-a și demonstrat că se întâmplă.

Recent, o instanță a considerat ilegală o taxă locală pentru eliberarea unui aviz de funcționare, care a crescut de la 100 de lei, la 8.000 de lei. Era vorba de o taxă care nu era plafonată prin Codul fiscal și singurul motiv pentru care instanța a putut s-o declare ilegală a fost nerespectarea unor condiții procedurale de motivare a actului normativ prin care s-a mărit taxa.

Dar chiar și așa, acest lucru are loc abia după ce autoritățile adoptă astfel de taxe și, până când o instanța decide printr-o hotărâre definitivă ilegalitatea taxei, multe persoane ar putea fi afectate puternic de ea.