Statul arunca pisica imobilelor nationalizate in curtea cetatenilor sai

"Restitutio in integrum" faimoasele cuvinte care au imbatat proprietarii imobilelor nationalizate in perioada comunista si care au directionat voturile unui electorat deloc neglijabil, acum au o noua fata. Aceasta inconsecventa a guvernantilor a facut ca, proprietarii imobilelor nationalizate sa se inroseasca de manie. Culoare luata de altfel si de steguletele UE aratate pe ici, pe colo, catre anumite domenii "fierbinti" ale justitiei. Si asa a aparut Legea 247/2005. Dar sa incepem cu inceputul.

Prima a fost vestita Lege 10/2001. Guvernantii din acea perioada, ca toti oamenii gospodari, si-au pus amprenta pe textul legii, drept pentru care acesta a prezentat o serie de anomalii chiar din cuprinsul sau.

Pe parcursul aplicarii sale proprietarii imobilelor nationalizate au incercat mai multe "inovatii juridice" (contestatie a titlului statului, revendicare prin comparare de titlu) in vederea recuperarii propriu-zise a imobilelor. Se presupunea ca aceasta lege urma a le restitui, reparand nedreptatea istorica efectuata de regimul comunist.

Ceea ce s-a obtinut in fapt, a fost nedreptatirea din nou a cetatenilor romani. Pentru a-si umfla panzele, statul s-a orientat in directia de unde sufla vantul. Situatia pe puntea vasului insa arata cam asa: pe de o parte fostii proprietari, care chiar din cuprinsul legii au fost indrumati in final catre instante, care urmau a le solutiona cererea, desi legea in mod normal trebuia sa asigure o procedura administrativa clara de restituire, stiut fiind, ca actul justitiei este mai greoi. Pe de alta parte chiriasii, care cu doar 5 ani inainte de aceasta lege 10/2001, se gasisera intr-un cadru legal, legea 112/1995, ce le permitea cumpararea casei a carei posesie o aveau anterior anilor 1995.

Acestia din urma, la data intrarii in vigoare a legii 10/2001, s-au trezit confruntati cu o situatie noua in care chiar statul care le vanduse casa, punea sub semnul intrebarii titlul sau de detinere, eliberat tot de catre stat, lasandu-i prada actiunilor in justitie prin care orice proprietar al caselor nationalizate le putea contesta titlul.

Asa ne-am trezit in prezenta a mii de actiuni in instanta prin care fostii proprietari cereau anularea actelor incheiate in temeiul Legii 112/1995, folosind formula magica "buna credinta", formula care a dat nastere la numeroase controverse in dreptul civil.

Desi buna credinta isi gaseste aplicarea si explicatia inca din vechime in Codul Civil Roman, prin aceasta lege 10/2001 s-a incercat o inovatie dand acesteia un nou inteles.

Dar cum tot ce este nou, ramane pentru mult timp interpretabil, instantele noastre nu au reusit sa isi faca o practica unitara, pe acest aspect. In incercarea de gasire a unei solutii, s-au aprobat inclusiv norme unitare de aplicare a legii 10/2001, care aveau tocmai acest scop, insa, care nu a putut fi atins.

De unde pana in 2005 instantele faceau o corecta aplicare a articolului 46 al. 2 din legea 10/2001 : "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu bunacredinta", retinand aproape unitar, ca este suficienta buna credinta a dobanditorilor (logic, de altfel, plecandu-se de la premisa ca fiecare raspunde pentru actele sale), in ultimii 2 ani si pregnant in ultimele luni, toate instantele pronunta anularea contractelor de vanzare-cumparare incheiate in baza legii 112/1995. Chiar daca, in urma cu doar 2-3 ani, aceleasi instante retinusera motivat existenta acestei "bune-credinte", la aceasta data, ea nu mai prezinta aceeasi valoare, numai are aceeasi importanta. In acest mod, statul a ales inca odata defavorizarea flagranta a unei categorii de cetateni, de aceasta data, chiriasii din imobilele nationalizate. Cert ramane faptul ca in lipsa unor dispozitii legale exprese, instantele au interpretat fiecare dupa voia lor acest concept al " bunei credinte".

Statul iese in castig, cetatenii in pierdere

In ultimii ani, 2005-2006, primindu-se o serie de "stegulete rosii" la capitolul justitie din partea UE, inclusiv cu privire la imobilele nationalizate si reglementarea lor, prin prisma unui pur calcul economic, statul a aruncat pisica imobilelor nationalizate in curtea cetatenilor sai.

Statul a analizat economic daca poate acorda despagubiri fostilor proprietatri la contravaloarea imobilelor, sau, daca mai bine acorda fostilor chiriasi contravaloarea imbunatatirilor.

Calculele matematice reci au dat ca rezultat ca statul este mai avantajat daca acorda chiriasilor contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului in care au stat.

Daca este asa, statul a luat o decizie buna in sensul economisirii unor sume foarte mari de bani.

Statul insa nu a luat in calcul ca lasa in strada, din vina lui exclusiva, mii, zeci si poate sute de mii de oameni, pentru care sansa la o locuinta este extrem de redusa (avand in vedere inexistenta fondului locativ al statului).

Ne propunem si va propunem analizarea acestui fenomen atat de actual si atat de sensibil, atat pentru proprietarii imobilelor nationalizate, care incearca de atatia ani sa isi recupereze bunurile ce odinioara le-au obtinut prin mijloace legale, muncind pentru acestea, cat si pentru chiriasii acestor imobile, ce prin prisma cadrului legal creat de guvernantii nostri, au obtinut proprietatea acestor case, au muncit si le-au ingrijit, iar in prezent sunt deposedati, chiar din vina si neglijenta statului. Stat, ce spunem noi, trebuia sa ii protejeze, acesta fiind rolul sau, de protectie a TUTUROR cetatenilor.

www.avocatangheluta.ro