avocatnet.ro 
Așa cum știm, în contextul deficitului forței de muncă în România, tot mai multe companii apelează la angajarea cetățenilor străini proveniți din state Non-UE.
Acest fenomen cunoaște un trend ascendant în ultimii trei ani în țară noastră, pentru anul 2020 existând un contingent de 30.000 noi lucrători admiși pe piață forței de muncă din România.
Marea majoritate a companiilor cunoaște demersurile necesare și costurile administrative care pot fi semnificative în condițiile în care asigura în plus față de salariu și alte beneficii financiare și spațiul locativ și mesele zilnice.
Un aspect esențial de care trebuie să țină cont toți cei care angajează cetățeni din statele non-UE este cel al aplicabilității legislației speciale în domeniul muncii, implicit a prevederilor din Codul Muncii și a corelării legislației muncii cu legislația specială din domeniul imigrărilor.
În contextul în care foarte mulți dintre lucrătorii non-UE sunt angajați în activități cu potențial sezonier sau în situațiile în care necesarul de forță de muncă necesită a fi diminuat pentru perioade limitate de timp, în mod constant intervine întrebarea dacă acești lucrători pot fi detașați la o companie terță, în condițiile Codului Muncii, fără avizul prealabil al Inspectoratului General pentru Imigrări.
Răspunsul este afirmativ, un astfel de demers nefiind contrar prevederilor Codului Muncii corelate cu legislația specială din domeniul imigrărilor, respectiv (OUG nr. 194/2002) și nici cea privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României (OG nr. 25/2014), legislația specială nefiind incidența situației.
Pe de altă parte, detașarea de la o companie străină la o companie înregistrată în România (reglementată de legislația specială a străinilor în România) nu trebuie confundată cu detașarea între două persoane juridice române (prevăzută de Codul Muncii) și necesită atenție din partea departamentelor de resurse umane.
Altfel spus, companiile care au angajați din state non-UE pot să îi detașeze la alte entități din România (de la un angajator român către un alt angajator român) în aceleași condiții cu angajații români.
În susținerea demersurilor stau prevederile din Codul Muncii -- articolele 2, 42, 45 și 52 -- cu condiția că detașarea să se efectueze pentru exercitarea aceleiași funcții.
Așadar, iată ce stipulează articolul 2 lit.c) din Codul Muncii: “Dispozițiile cuprinse în prezentul cod se aplică: cetățenilor străini sau apatrizi încadrați cu contract individual de muncă, ce prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României”.
Potrivit legislației speciale din domeniul imigrărilor (articolul 2 lit. j din OG nr. 25/2014), termenul de ”lucrător detașat” este definit ca “străinul calificat, detașat temporar de la întreprinderea stabilită într-o țară terță, la care este și rămâne angajat cu contract de muncă valabil, la un beneficiar al prestării de servicii care aparține acelei întreprinderi sau aceluiași grup de întreprinderi cu întreprinderea de la care se face detașarea ori cu care întreprinderea a încheiat un contract care presupune detașarea unui angajat al acesteia pe teritoriul României”.
Or, în contextul detașării astfel cum este reglementată în Codul Muncii, angajații de la o companie cu sediul în România în baza autorizației de muncă și detașați unilateral de această la o altă companie cu sediul în România nu se supun prevederilor articolului 2 lit. j) din OG nr. 25/2014.
Articolul 21 din OG nr. 25/2014 reglementează condițiile generale pentru eliberarea avizului de detașare. Prima condiție prevăzută de lege, la alineatul 1, este că acea firma de la care se face detașarea să fie stabilită într-o țară terță.
Prin urmare, noțiunea de “detașare” reglementată de OG nr. 25/2014 este aplicabilă doar în cazul în care detașarea este efectuată de la o companie stabilită într-o țară terță, nu și în cazul în care detașarea se face de la o societate stabilită în România.
De ce sunt importante aceste aspecte? În primul rând, pentru că ele nu sunt cunoscute de către companiile românești.
Cu ce le ajută? Pentru că pot economisi resurse financiare semnificative, într-un context de piață în care costurile cu resursele umane cresc într-un ritm amețitor de la un an la altul.
Gepetto25