avocatnet.ro 
Regulile raportării aranjamentelor fiscale transfrontaliere, adică a acelor scheme sau tranzacții care implică o scutire de obligațiile fiscale sau o reducere a acestora, au fost introduse în legislația noastră prin Ordonanța Guvernului 5/2020. Aceasta transpune, practic, o directivă europeană obligatorie pentru toate statele UE.
Conform ordonanței, neraportarea sau raportarea cu întârziere a aranjamentelor fiscale poate fi amendată cu sume cuprinse între 20.000 și 100.000 de lei. Însă, conform specialiștilor de la EY România, aceeași faptă de neraportare va putea fi sancționată nu doar de către autoritățile fiscale din România, ci și de către autoritățile din celălalt/celelalte stat/state implicat/implicate într-un aranjament fiscal.
„O tranzacție este transfrontalieră când se raportează pe directivă. Prin urmare, putem să avem penalități în România, dar, în același timp, dacă nu o raportăm, vom avea penalități și în celălalt stat membru. Penalitățile la nivelul Uniunii Europene pot să ajungă până la cinci milioane de euro în Polonia. Deci, când ne gândim la o penalitate, ne gândim la ea cumulativ: cât suntem penalizați în România și cât putem fi penalizați în celălalt stat”, a avertizat, la o conferință recentă de fiscalitate, Raluca Popa, partener asociat la EY România.
Mai precis, în momentul de față, amenzile din statele UE pentru neraportare variază de la 3.300 de euro în Estonia la cinci milioane de euro în Polonia. Asta înseamnă aproximativ 15.000 de lei în Estonia și aproximativ 23,8 milioane de lei în Polonia. Informația a fost confirmată, la un seminar recent de fiscalitate, și de Mihaela Mitroi, partener la EY România.
„În cazul în care avem aranjamente între două state membre ale Uniunii Europene, atunci neraportarea în România implică penalități în România, dar, evident, penalități și în celălalt stat membru pentru neraportarea în acel stat membru. Penalitățile sunt destul de diferite între statele membre”, a precizat Mihaela Mitroi.
Evident, din moment ce România este stat membru al UE, raportarea aranjamentelor fiscale transfrontaliere este obligatorie chiar dacă sunt implicate România și un stat sau mai multe state din afara UE.
Obligația de raportare a aranjamentelor fiscale transfrontaliere va fi, în principal, a specialiștilor, adică a notarilor, contabililor, consultanților fiscali sau avocaților. Atunci când aceștia acționează ca intermediari și ajută firmele la conceperea și/sau implementarea unui aranjament fiscal transfrontalier.
Cu toate acestea, vor exista situații în care obligația de raportare se va muta de la intermediar la firma pe care acesta a consiliat-o pentru un aranjament fiscal. De obicei, obligația va reveni firmelor atunci când n-au folosit un intermediar pentru a implementa o schemă transfrontalieră, însă acest lucru se va întâmpla și dacă intermediarul nu face raportarea dintr-un motiv sau altul.
Deși Guvernul a stabilit indicii pentru identificarea aranjamentelor raportabile, prin OG 5/2020, este nevoie uneori și de explicații suplimentare de la specialiști pentru a identifica schemele corect.
Raportarea aranjamentelor transfrontaliere se va face la ANAF prin intermediul unui formular care ar trebui aprobat până la finele lunii martie 2020.
Raportările care vizează mai multe state membre UE se vor face, în funcție de anumite reguli, doar într-un singur stat. Astfel, vor exista situații în care entitățile din România fie vor fi obligate să facă raportarea la Fisc, fie vor scăpa de ea dacă a fost făcută în celălalt stat vizat de un aranjament fiscal. În cazul din urmă, entitățile de la noi vor trebui să fie în măsură să dovedească faptul că raportarea deja s-a făcut în alt stat UE.
Prima raportare oricum nu poate fi făcută mai devreme de 1 iulie 2020, așa că firmele ar trebui să-și concentreze eforturile către organizarea internă și identificarea schemelor și tranzacțiilor transfrontaliere raportabile, inclusiv pentru perioada 25 iunie 2018 - 1 iulie 2020.
giuseppe07 
...elena