UPDATE: ICCJ: Asociațiile pot contesta în instanță doar acte administrative în legătură cu statutul lor. Decizia, publicată azi

"În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului", a decis ICCJ în dosarul nr. 3315/1/2019 (recurs în interesul legii), iar decizia Curții a apărut azi în Monitorul Oficial nr. 580, fiind, de acum, obligatorie pentru toate instanțele.

Înalta Curte a ajuns să se pronunțe pe acest subiect pentru că i s-a pus în vedere o practică neunitară la nivelul instanțelor din țară. Decizia Curții atenționează astfel ONG-urile că nu mai pot ataca în justiție chiar orice act administrativ pentru că trebuie să dovedească vătămarea unui interes legitim privat, mai exact, o chestiune ce are legătură cu sfera proprie de activitate (din statut), așa cum puncta, pe marginea deciziei și Asociația Voci pentru Democrație și Justiție:

"VeDem Just atrage atenția că, potrivit acestei hotărâri, o asociație nu mai poate ataca în justiție orice act administrativ – așa cum s-a întâmplat de multe ori până acum – chiar dacă este nelegal, ci va trebui să conteste numai actele administrative care au legătură cu sfera de activitate a ONG-ului respectiv. În acest fel, orice asociație trebuie să acționeze strict în limitele statutului său, chiar dacă prin contestarea unui act ilegal emis de administrația statului ar fi vorba, în cele din urmă, de un interes legitim public".

Câteva aspecte punctate de Înalta Curte în motivarea sa:

• legiuitorul, prin Legea nr. 554/2004, e menținut contenciosul subiectiv drept regulă generală, așa cum stabilește Constituția, dar a stabilit și, cu titulu de excepție, cazurile de contencios obiectiv - prefectul, autoritatea emitentă a actului atacat, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici; faptul că organismele sociale nu sunt în măsură să declanșeze un contencios obiectiv rezultă și din interpretarea sistematică a Legii 554, întrucât nu sunt poziționat distinct în corpul legii, așa cum legiuitorul a făcut-o cu subiectele menționate anterior;
   
• legiuitorul a avut în vedere, la art. 2 alin.(1) lit. s) din Legea 554 un contencios subiectiv, în care invocarea interesului legitim public e subsidiar invocării interesului legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele organismului social - asociație, potrivit statutului său; verificarea existenței acestei legături urmează să se facă de instanțe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecății, nefiind suficientă menționarea în statut a activității de "apărare a interesului public", ca scop principal al respectivului organism social interesat.

Cum sunt definite însă interesul privat și cel public în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

• interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;
• interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", prevede Legea contenciosului în chiar primul său articol.

Atunci când definește persoana vătămată, legea asimilează și ONG-urile (organisme sociale interesate, adică "structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative").

În lege, invocarea vătămării interesului legitim public este numai subsidiară în raport cu vătămarea unui drept sau interes privat ("în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat"). Excepțional, legea instituie contenciosul obiectiv, stabilind că o acțiune întemeiată pe încălcarea unui interes legitim public poate avea ca obiect doar anularea unui act sau obligarea autorității să emită un act ori să facă ceva, deci, fără solicitarea de despăgubiri.

Unele instanțe din țară au considerat că o asociație sau orice alt organism social interesat, așa cum e definit în lege, poate intenta astfel de acțiuni (contenciosul obiectiv) fundamentate doar prin vătămarea interesului public - fără să fie subsidiar unuia privat.

Alte instanțe însă au limitat aceste acțiuni, iar Înalta Curte le-a dat dreptate. Acestea au susținut că un act administrativ poate fi anulat numai dacă și sub condiția dovedirii unei vătămări a reclamantului. Vătămarea interesului s-ar aprecia prin raportare la noțiunea de interes legitim privat. Legea permite să fie acceptate în instanță cererile întemeiate pe un interes legitim public, dar să fie subsidiar încălcării unui interes privat. Restricția aceasta ar avea rațiunea în eliminarea "acțiunilor populare" înaintate de diverse persoane care nu sunt în măsură să justifice, prin raportare la propria persoană, o vătămare a unui drept sau interes legitim privat și, ca atare, își întemeiază acțiunea numai pe vătămarea interesului public.