Întâlnim această situație de discriminare într-un recurs discutat la Înalta Curte. Angajatorul a fost sancționat pentru diferența de tratament în cazul unui angajat al său căruia i-a dat, pe o perioadă de trei ani, un salariu mai mic decât colegilor săi din pricina unui "motiv discriminatoriu nejustificat obiectiv".
Discriminarea salarială a însemnat, de fapt, un salariu mai mic pentru aceeași funcție, vechime și grad principal pentru motivul că respectivul angajat a avut "prea mult concediu medical". Desigur, angajatorul nu doar că a fost sancționat de Consiliul pentru Combaterea Discriminării, dar i s-au pretins, în mod justificat, și diferențele salariale pe care trebuia să le acorde dacă n-ar fi discriminat salariatul.
Situația este doar una dintre fețele discriminării salariale: uneori, ea presupune salarii diferite pe criterii de gen, orientare sexuală, religie, apartenență politică ș.a.m.d., alteori presupune criterii arbitrare stabilite de angajator, precum cel invocat în această speță.
În fond, concediul medical este un drept al salariatului și faptul că acesta absentează de la muncă este din rațiuni medicale, pe care adesea nu le poate controla.
Ordonanța contra discriminării interzice orice formă de inegalitate salarială atunci când e vorba de muncă egală.
"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
(...)