Informațiile respective pot fi găsite în comunicate (aici și aici) ale Consiliului Concurenței, emise recent. Unul din acestea se referă la măsuri, în general, pe care le pot lua companiile, pentru prevenirea răspândirii coronavirusului, în timp ce celălalt se referă la situația măsurilor luate pentru a se evita lipsa unor produse esențiale.
Esenția problemei este că, deși, companiile pot să acționeze astfel încât să evite consecințele negative ale coronavirusului (chiar dacă unele comportamente ar putea ridica întrebări, din punct de vedere concurențial), acestea nu trebuie să treacă de ce este necesar.
Astfel cum este menționat și în acest articol apărut pe blog-ul PwC România, orice măsură trebuie să aibă în vedere crearea unor „efecte directe în planul consumatorului”. Sau s-ar putea să fie justificate măsurile ce țin de supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii (precum utilizarea, în comun, a facilităților de distribuție).
Revenind la poziția Consiliului Concurenței, companiile pot lua măsuri precum:
- reducerea programului de funcționare sau
- măsuri ce au scopul limitării creșterii nejustificate a prețurilor pentru produsele și serviciile de bază.
În același timp, CC avertizează companiile care acționează fără să aibă un motiv obiectiv, profitând de oportunitățile generate de criza coronavirusului. Așadar, orice creștere a prețurilor nejustificată ar putea fi problematică (mai ales pentru companiile ce au o poziție dominantă). De asemenea, și schimbul de informații trebuie să țină cont de necesitatea și finalitatea acestuia, altcumva putând fi problematic.
O altă problemă ar putea fi împărțirea teritoriilor. Însă ea ar putea fi justificată dacă se are în vedere luarea unei astfel de măsuri pentru a se asigura aprovizionarea, de exemplu.
O problemă specială o ridică necesitatea aprovizionării cu produse de bază. De aceea, CC a emis un comunicat special în acest sens, prin care oferă anumite ghidări. Le este permis companiilor să acționeze:
- coordonat, astfel încât să asigure distribuția echilibrată a produselor esențială (un exemplu în acest sens ar putea fi coordonarea în sensul cantității de produse comandate);
- pentru a lua măsuri astfel încât să se evite creșterea nejustificată a prețurilor (prin stabilirea prețurilor maxime, de exemplu).
Spuneam, mai sus, că și companiile care dețin poziție dominantă (deci acționează unilateral) ar putea profita de anumite situații pentru a se comporta riscant, din punct de vedere concurențial. Un exemplu este mărirea excesivă a prețurilor, din cauza oportunității create de explozia cererii pentru anumite produse. Deși, ca regulă, coordonarea ofertei cu cererea prin stabilirea prețului este permisă, ea nu trebuie să ducă la un abuz.
Un exemplu de abuz este stabilirea unor prețuri exploatatoare. În același timp este foarte greu de stabilit cu exactitate ce este un preț exploatativ, având în vedere unicitatea situației.