Conform Codului civil, forța majoră reprezintă un mecanism care poate să justifice neexecutarea unei obligații, atunci când cel care datorează ceva se află în imposibilitate obiectivă de a își îndeplini angajamentele. Însă esența forței majore este fix imposibilitatea, care nu trebuie echivalată cu dificultatea de a executa o obligație.
De aceea, persoanele care se află în dificultate financiară de a-și plăti chiria nu ar putea recurge la forță majoră ca la un mecanism ce le-ar scuza neplata.
Pentru a înțelege mai bine de ce acest lucru nu este posibil, este important să ne uităm la ce implică plata chiriei - plata unei sume de bani, care este, conform legii, un bun de gen (adică o sumă de bani, făcând parte dintr-un gen, va putea fi înlocuită oricând cu o alta, dacă prima dispare, să zicem). Acest lucru înseamnă că niciodată nu va fi imposibil să fie plătită o sumă de bani, cel mult putând fi mai dificil.
Părțile aflate în dificultate de a-și executa obligațiile ar putea să invoce impreviziunea, care este un mecanism ce permite unei părți aflate într-o situație radical diferită de cea în care era când a încheiat contractul să obțină adaptarea contractului (sau, eventual, chiar încetarea relațiilor contractuale).
Dar și aici este foarte dificil pentru o parte să beneficieze de pe urma acestui mecanism, din cauză că vorbim de o schimbare radicală și excepțională a circumstanțelor persoanei obligate, deci nu ar fi suficientă existența unei situații generale. În plus, partea mai trebuie să arate că acea schimbare radicală și excepțională trebuie să o fi pus în situația în care este excesiv de oneros să își execute obligația (să își achite chiria).
Comentarii articol (2)