Cat de obligatoriu este salariul minim pe economie?

Persoanele fizice autorizate si asociatiile familiale se pot substitui legii contractului de munca.
 
Sunt deja prea bine cunoscute disputele purtate in jurul contractului colectiv de munca unic la nivel national (CCMN). Unele prevederi sunt un "bine cu de-a sila", care le sta multor angajatori in gat si nu face neaparat angajatii mai fericiti si mai prosperi. E vorba de salariul minim brut pe economie, care a cunoscut recent o noua majorare. 
 
Prin actul aditional la CCMN pe anii 2005-2006, s-a stabilit ca salariul minim sa fie de 370 lei, negociat pentru un program complet de 170 de ore, in medie, adica 2,18 RON/pe ora. El intra in vigoare incepand cu data inregistrarii Actului aditional la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, si anume 3 aprilie 2006. Asa cum era insa de asteptat, noile modificari au devenit cunoscute de-abia in momentul publicarii actului aditional in Monitorul Oficial, adica in data de 2 mai 2006. Sau poate ca nici atunci. Sau, chiar daca au stiut, angajatorii nu au reactionat in nici un fel. De ce? Pentru ca, asa cum spuneam, multi dintre acestia considera ca nu au nimic comun cu CCMN si nu accepta sa aplice niste clauze la a caror negociere nu considera ca au participat sau au fost in vreun fel reprezentati.
 
Dincolo de toate astea, ramane in continuare de raspuns la intrebarea daca salariul de 370 lei este obligatoriu pentru toti angajatorii, si daca da, incepand cu ce data si care sunt consecintele nerespectarii acestei prevederi. Aparent, raspunsul este simplu. Asa dupa cum prevede Legea nr. 130/1996, republicata, privind contractul colectiv de munca: "Art. 11. - (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: d) pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel national". Conform aceleiasi legi, prin unitati se intelege persoanele juridice care angajeaza salariati. Cu alte cuvinte, prevederile de mai sus nu sunt aplicabile persoanelor fizice autorizate sau asociatiilor familiale care angajeaza personal si nici reprezentantelor firmelor straine in Romania (toti acestia neavand personalitate juridica).
 
Chiar daca legea pare suficient de clara, anul trecut, odata cu aparitia CCMN pentru anii 2005-2006, inspectoratele teritoriale de munca (unele din ele) au fost incapabile sa ofere contribuabililor un raspuns clar in legatura cu salariul minim aplicabil. In aceasta privinta, Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti a fost in topul ambiguitatilor si balbaielilor. Dupa parerea lor, exprimata verbal la acea data, salariul minim prevazut de CCMN era aplicabil doar unitatilor care aveau incheiat CCM la nivel de unitate sau ramura. Drept pentru care, fiecare a facut ce a crezut de cuviinta. Acum, mai exact in luna mai, ITM Bucuresti atentioneaza angajatorii in legatura cu modificarea salariului minim (fara a preciza temeiul legal) si le recomanda, in stilul lor caracteristic, sa refaca statele si declaratiile lunii aprilie, pentru a fi conforme cu noile reglementari. 
 
Neacordarea salariului minim e contraventie
 
Am vrea sa credem ca ITM este bine intentionat. Dar cum am putea sa credem asta cand, in incercarea de a afla mai multe despre aceasta problema, am accesat site-ul Ministerului Muncii (www.mmssf. ro) precum si pe cel al Inspectiei muncii (www.inspectmuncii.ro). Pe nici unul dintre ele nu se pomeneste ceva despre vreun contract colectiv de munca la nivel national si ce obligatii revin angajatorilor prin raportare la prevederile acestuia. Nimic despre aparitia Actului aditional la CCMN, desi acesta, cum spuneam, se inregistreaza la Ministerul Muncii si devine aplicabil incepand cu acea data. 
 
Nici macar o stire, ce sa mai spunem de o indrumare metodologica, asa cum ar fi normal in special in cazul Inspectiei muncii. Aceasta din urma, prin Regulamentul de organizare si functionare, are atributii specifice in domeniul stabilirii si controlului relatiilor de munca, inclusiv de indrumare in aplicarea legislatiei muncii. Din acest punct de vedere, pe site-ul Inspectiei Muncii se gaseste doar o insiruire de acte normative si nimic mai mult. CCMN, dat fiind ca nu se incadreaza in categoria actelor normative, lipseste din enumerare. Dar pentru ca, asa cum se stie, nu putem justifica nerespectarea legii prin necunoasterea ei, sa vedem mai departe ce implicatii are, pentru angajatori, neacordarea salariului minim conform CCMN. Conform prevederilor Codului muncii, neacordarea salariului minim conform CCMN reprezinta o contraventie:
 
 "Art. 276. - (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte:
 d) stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei"
 Ce trebuie inteles prin dispozitii legale? Spre exemplu, prevederile art. 238 din Codul muncii: 
 "Art. 238. - (2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca." 

Care contract colectiv de munca? Unul din urmatoarele, in ordinea crescatoare pe scara ierarhica: CCM la nivel de unitate, grup de unitati, ramura, la nivel national. Altfel spus, o societate care nu are incheiat CCM la nivel de unitate va urca pe scara mai sus, atat de sus cat este necesar pentru a ajunge la CCM aplicabil. Cel mai departe poate ajunge la CCMN in forma sa actualizata. Acceptand faptul ca majorarea salariilor este inevitabila, angajatorii pot, mai departe, alege sa o faca incepand cu luna aprilie sau cu luna mai. Majorarea incepand cu luna mai se poate justifica prin faptul ca informatia privind modificarea CCMN a devenit publica abia in aceasta luna. Desi, conform legii, angajatorii sunt parte in CCMN, in mod evident implicarea multora din ei si accesul lor la informatie sunt in limitate.
 
Intr-atat de limitate, incat reusesc doar sa constate ceea ce se intampla, si asta cu intarziere. Iar ceea ce se intampla acum este foarte probabil sa insemne picatura care umple paharul. Poate ca, in sfarsit, se va decide ca domnia CCMN sa ia sfarsit, iar negocierile colective sa capete cu adevarat un inteles pentru partile implicate. Sistemul prin care toata lumea negociaza cu toata lumea, prin intermediul unor reprezentanti despre care nici nu se stie cum arata si ce nume poarta, nu va face vreun angajator mai bun sau mai responsabil.