UPDATE: Decizie ICCJ publicată: Neplata contribuției la mediu, ulterior vânzării deșeurilor, nu este evaziune fiscală

Vânzarea de deșeuri implică și o obligație de plată a unei contribuții care devine venit la Fondul pentru Mediu, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 196/2005. Obligația de plată a acestei contribuții, însă, cum am spus mai sus, nu este o obligație fiscală. Astfel, neplata ei nu poate fi considerată o faptă de evaziune fiscală, care se aplică doar obligațiilor cu caracter fiscal.

ICCJ a reținut, în cadrul Deciziei nr. 9/2020 (din 6 aprilie și publicată în Monitorul Oficial nr. 592/2020, din 7 iulie), faptul că „veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuţia de 2% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor, obţinute de către deţinătorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase şi neferoase, obţinute de către generatorul deşeurilor, persoană fizică sau juridică) [...] nu constituie obligaţie fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”.

În esență, s-a pus problema dacă e vorba, în privința obligației menționate, de o îndatorire de ordin fiscal - ce ar atrage incidența normelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale (inclusiv a prevederilor de ordin penal) - sau nu. ICCJ, cum reiese și din concluziile citate, a decis că nu e vorba de o obligație de ordin fiscal. 

ICCJ a mai precizat că „există o interpretare autentică și contextuală a noțiunii de <<obligații fiscale>>, legiuitorul statuând că, <<în înțelesul Legii nr. 241/2005>>, acestea se definesc ca fiind <<obligațiile prevăzute de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală>>”. Cum am menționat și la început, obligațiile de plată a contribuției care devine venit la Fondul pentru Mediu este prevăzută de OUG nr. 196/2005 și nu de cele două acte normative menționate mai sus, deci nu e vorba de o obligație de ordin fiscal.

Altcumva, conform instanței supreme, „includerea contribuției la Fondul pentru mediu de 2% (anterior 3%) din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor în sfera noțiunii de <<obligații fiscale>>, în accepțiunea dispozțiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 și, implicit, în sfera de aplicare a infracțiunilor cuprinse în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, echivalează cu o interpretare extensivă a normei de incriminare, prin analogie, în defavoarea persoanei acuzate, interpretare care contravine art. 1 alin. (1) din Codul penal, art. 73 alin. (3) lit. h) raportat la art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”.