Bonificațiile pentru impozitele plătite pentru primul trimestru sunt reglementate neclar. Ce probleme pot apărea pentru firme

Aceste întrebări au fost puse de mai mulți profesioniști, printre care cei de la PwC România, Camera Consultanților Fiscali (CCF) sau Biriș Goran. 

Cum spuneam și mai sus, bonificația (introdusă prin Ordonanța de urgență nr. 33/2020) prevede doar că firmele care își plătesc impozitul pe profit sau pe veniturile microîntreprinderii aferent primului trimestru din 2020 beneficiază de o reducere, dacă plata se face până la 27 aprilie 2020.

Dacă e vorba de plătitori de impozit pe profit, reducerea e de 5% (pentru contribuabilii mari), respectiv de 10% (pentru contribuabilii mici și cei care nu se încadrează în precedentele două categorii). Plătitorii de impozit micro beneficiază de o reducere de 10%. 

Însă, cum este menționat și într-un articol apărut pe blog-ul celor de la PwC România, nu este clar dacă firmele care nu și-au plătit impozitul pe profit pentru anul 2019 mai pot beneficia de această bonificație.

Acest lucru se poate întâmpla din cauză că legislația fiscală prevede că obligațiile de plată fiscală se sting în ordinea datelor la care sunt scadente. Cu alte cuvinte, dacă impozitul pe 2019 nu este plătit, plata impozitului aferent primului trimestru din 2020 s-ar putea să nu fie considerată ca fiind făcută pentru această din urmă perioadă, ci pentru 2019, scadența obligației de plată a impozitului pe profit pentru anul trecut fiind prima. 

O altă problemă, mai este menționat în articolul de pe blog-ul PwC România, este cea a firmelor care trebuie să recupereze bani de la bugetul de stat. În cazul acestora ar putea opera, practic, compensația. Adică ceea ce datorează, ca impozit pe profit, va fi compensat cu ceea ce trebuie să recupereze de la buget. Autoarele articolului de pe blog-ul PwC atrag atenția că autoritățile fiscale ar putea deveni excesiv de formaliste, aici, și să susțină că bonificația se aplică doar pentru plata directă a impozitului pe profit până la 27 aprilie.

Cum plata, conform legii fiscale, este doar una din modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale, diferită de compensație, Fiscul ar putea să susțină că OUG nr. 33/2020, stabilind doar plata ca declanșator pentru bonificație, nu se aplică și când are loc compensarea.

Însă o astfel de interpretare strict formalistă ar crea o discriminare, continuă aceleași autoare, nejustificată „între firmele care aleg să stingă obligația fiscală prin plată și cele care optează pentru compensarea acesteia cu sumele achitate în plus de către acestea la bugetul de stat”.

Același lucru este susținut și de CCF, printr-un comunicat, aceasta mergând chiar mai departe și considerând măsura ca fiind „inechitabilă”, mai ales că cei care invocă mecanismul compensării au finanțat, la rândul lor, bugetul de stat, ba chiar pe o perioadă de timp mai lungă. Așadar, aceștia ar fi dezavantajați față de alți plătitori care nu au contribuit în același mod la bugetul de stat.

Riscurile generate de aceste neclarități sunt destul de mari. Dacă cineva se află în situațiile de mai sus și plătește impozitul aferent primului trimestru din 2020 până la 27 aprilie, aplicând bonificația, s-ar putea să își dea seama, în viitor (în funcție de interpretarea autorităților fiscale), că această plată nu respectă condițiile necesare pentru aplicarea bonificației. Și, după cum au menționat și cei de la Biriș Goran, acest lucru ar putea duce la somații de plată pentru impozitul pe profit, obligații accesorii, popriri și chiar la o obligație de plată a diferenței dintre suma plătită (cu bonificația aplicată) și suma ce ar fi trebuit plătită fără să fi existat acea bonificație.