avocatnet.ro 
În ceea ce privește declarațiile autorităților, acestea nu sunt foarte clare. De exemplu, Ministrul Afacerilor Interne a declarat, într-un video apărut pe Facebook (unde răspundea anumitor întrebări ale cetățenilor), că „nu va exista o limită administrativ-teritorială” în care cetățenii să poată să se deplaseze sau să nu poată să se deplaseze.
Mai mult, Ministrul, când a fost întrebat despre problema declarațiilor și a necesităților acestora, a spus că, „după 15 mai, declarațiile nu vor mai fi necesare” pentru persoanele care vor să se deplaseze în alte localități.
Pe de altă parte, prim-ministrul Ludovic Orban a declarat că decizia cu privire la deplasarea în afara localităților va fi luată, cel mai probabil, doar în ultima zi a stării de urgență, adică 14 mai.
În acest context, ținând cont de imprevizibilitatea situației și de faptul că au existat și alte declarații anterioare ale oficialilor de unde reieșea că ar exista șanse ca și din 15 mai să fie restrânsă deplasarea în afara localităților (cu anumite excepții), se poate pune o altă întrebare. Dacă restricțiile de deplasare (și nevoia deținerii unor declarații, pentru a justifica încadrarea pe o excepție) vor fi menținute/reintroduse, în timpul stării de alertă (care se va instaura din 15 mai), sunt ele legale?
Teoretic, orice limitare a libertății de mișcare (în interiorul granițelor țării), luând în considerare Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a cărei respectare este obligatorie pentru România), este interzisă, dacă nu este justificată prin referire la o bază legală accesibilă și previzibilă și dacă nu este necesară pentru atingerea unui scop de interes public și proporțională.
Lucrurile nu sunt așa clare, însă, în ceea ce privește baza legală. Tocmai pentru că actul normativ (Ordonanța de urgență 21/2004) care reglementează starea de alertă și alte măsuri ce pot fi luate în contextul actual (presupunem că nu se va reintra în stare de urgență) nu prevede ceva specific. De exemplu, este prevăzut că, pe perioada stării de alertă, „se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră”. Însă acest paragraf este prea vag și prea neclar pentru ca o persoană obișnuită să înțeleagă exact ce măsuri s-ar putea lua.
De fapt, o măsură „în alb”, care limitează orice deplasare în afara localității, este atât de imprecisă, încât cu greu se poate spune că nu există alternative (ceea ce ar ridica probleme cu privire la necesitatea și/sau proporționalitatea măsurii, mergându-se dincolo de problema bazei legale imprecise).
Și, cum arătasem și în acest articol, măsurile impuse trebuie să fie diferite, atât ca impact, cât și ca limitare a drepturilor și libertăților fundamentale, de cele impuse pe perioada stării de urgență. Bineînțeles, limitarea deplasărilor în afara localităților este diferită de limitarea aproape totală a deplasărilor (cu excepțiile aferente care au existat pe timpul stării de urgență), însă ieșirea din starea de urgență înseamnă și că statul trebuie să fie mai strict în analizarea necesității și proporționalității actelor ce pot limita drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Acest lucru nu înseamnă că nu ar putea fi justificate asemenea măsuri, însă întrebări precum cele de mai sus pot fi ridicate, cel puțin.
voicud
Comentarii articol (0)