Munca la domiciliu: Monitorizarea salariaților este permisă numai în anumite condiții

De pildă, prezentau recent cei de la Business Insider o aplicație ce a cunoscut o uriașă creștere în popularitate în aceste ultime săptămâni, ce permite celui care supraveghează să vadă imagini, din cinci în cinci minute, cu angajații care lucrează la laptop (capturile foto sunt făcute prin intermediul camerelor de pe laptopuri, la care aplicația are acces).

Angajatorii caută tot mai mult programe care să le permită monitorizarea salariaților - ce fac în timpul de muncă, pe ce site-uri intră, cine scrie mai multe cuvinte pe minut sau cine stă mai mult timp pe rețelele de socializare decât în Word sau Excel.

Alte tipuri de programe vizează chestiuni mai în detaliu de atât - de pildă, alertează managementul dacă un angajat se comportă ca și cum ar vrea să plece din companie sau să transmită informații confidențiale unui terț (să zicem, angajatul imprimă o listă cu clienți).

Un lucru e cert, așa cum subliniază și cei de la TechDirt: supravegherea aceasta nu vizează decât anumite trepte din ierarhia unei companii sau numai anumite ramuri de activitate ori persoane, iar, în condiții de muncă normale, e puțin probabil ca un membru de la resurse umane, de pildă, să fi trecut la fiecare cinci minute pe la biroul angajaților. În ce măsură ar putea fi și discriminatorie, dacă vizează numai unii salariați și pe alții, nu? Aceasta ar fi deja o altă discuție. Însă multe dintre aceste măsuri pot fi excesive.

Util: CEDO: Când monitorizează salariații, angajatorii trebuie să ia măsuri ca să nu le încalce viața privată

În spațiul Uniunii Europene, monitorizarea aceasta a salariaților se supune și regulilor de protecția datelor personale din Regulamentul general privind protecția datelor personale (GDPR). Și la nivel intern, în România, avem transpuse câteva chestiuni pe această temă în Legea nr. 190/2018.

Angajatorii pot avea interese legitime care să justifice măsuri de supraveghere ce privesc salariații. Monitorizarea muncii la distanță poate fi unul dintre ele. Angajatorul poate justifica un interes în a vrea să monitorizeze activitatea telelucrătorilor/celor ce muncesc de acasă, pentru a vedea dacă aceștia respectă securitatea datelor pe care le folosesc, dacă lucrează conform programului stabilit ș.a.m.d.

Angajații pot constitui veriga slabă în multe scenarii de incidente de securitate, așa că e necesară instruirea lor atunci când sunt trimiși să lucreze de acasă, unde poate apărea un risc mai mare de neglijență în prelucrarea datelor cu care operează.

Când GDPR-ul era abia proaspăt intrat în vigoare, mulți avocați, specialiști în protecția datelor, tratau chestiunea monitorizării salariaților în contextul GDPR. Redacția noastră prezenta atunci opinia unor avocați potrivit cărora sunt intruzive măsurile de supraveghere precum programele care permit înregistrarea audio-video continuă, transmiterea periodică a capturilor de ecran pentru a vedea ce face angajatul la laptop ș.a.m.d. Adică măsuri destul de similare cu cele prezentate mai sus.

Bine de știut: Firmă din România amendată cu 10.000 de euro pentru supravegherea excesivă a salariaților

Angajatorii care pun în practică mecanisme de monitorizare o pot face doar dacă motivează temeinic interesul pe care îl invocă pentru implementarea lor, iar dacă acesta este superior interesului/dreptului salariatului. Esențial este însă ca angajatul să știe că este monitorizat și cum anume.

Nu doar că informarea prealabilă e o condiție pentru ca monitorizarea să fie legală, dar este esențial ca angajatul să înțeleagă de ce angajatorul său ia respectivele măsuri, cum funcționează ele și ce riscuri implică tot sistemul.

Deși această perioadă ne-a arătat că mulți sunt dispuși să uite de protecția datelor lor personale, reglementarea acestei protecții este încă acolo și este încă în vigoare. Firmele nu trebuie să uite că angajații au oricând deschisă calea unei plângeri la autoritatea de protecția datelor și că aceasta, cu sau fără pandemie, poate face inspecții și la distanță.