Lăsând la o parte denumirea, care este fundamental greșită - o taxă e stabilită printr-un act normativ, de legiuitor, nu de un privat. Prin urmare, taxa Covid, despre care vorbeau în weekend și cei de la economica.net, nu există ca atare. Publicația prezenta și opinia Fiscului pe acest subiect: nu există niciun suport legal pentru perceperea sa sub această denumire - cel mult, e un cost comercial ca multe altele.
Unii comercianți sau prestatori de servicii și-au mărit prețurile odată cu ieșirea din starea de urgență. Alții au ales să pună separat pe bon aceste costuri suplimentare cu materialele de protecție și pentru acoperirea cine știe căror costuri generate de epidemia de coronavirus.
Oricum ar fi, clientul trebuie să știe de la început, înainte să cumpere un bun sau un serviciu, cât anume trebuie să plătească pentru el. "Vânzătorii și prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre prețul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată și toate costurile suplimentare, și să le ofere acestora toate informațiile și documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoțească produsul sau serviciul", scrie în Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, la articolul 20. Mai jos, aceeași ordonanță prevede că prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit.
Prin urmare, clientul nu poate să afle abia de pe nota de plată, la final, că are de achitat 1, 5 sau 20 de lei în plus ca "tarif de pandemie" sau altceva.
Aceeași ordonanță din care am citat prevederile respective stipulează amenzi între 1.000 lei și 10.000 lei pentru nerespectarea lor - amenzi ce pot fi aplicate de inspectorii de la Protecția Consumatorului, sesizați de către clienți.
Comentarii articol (0)