CIM vs. PFA: De ce nu e avantajos să treci la colaborarea cu PFA-uri în locul raporturilor de muncă

Într-un anumit moment, și pentru firmă, și pentru angajatul său poate să devină tentantă ideea de a trece de la un contract de muncă la unul de prestări servicii, în care nu mai există acea subordonare tipică raporturilor de muncă, nu mai există Revisal, grija taxelor salariale, unde PFA-ul plătește sănătate sau pensii dacă vrea și dacă-și declară veniturile sub limita de la care devine obligatorie plata acestor contribuții (ilegal, desigur, dar nu nemaipomenit), unde colaborarea dintre cei doi se rupe mai ușor ș.a.m.d. Un contabil spunea zilele trecute că a revenit moda transformării relațiilor de muncă în colaborări de acest fel, însă alții au sărit să îl corecteze că moda nu a dispărut niciodată - dar, posibil, contextul economic actual să o fi făcut mai atractivă pentru unii care nu i-au acordat prea mult credit până acum.

Ultima oară când redacția avocatnet.ro scria despre riscurile implicate de schemele de acest fel, un fiscalist spunea că recomandă o comparație a priori din perspectiva costurilor: cât ar costa colaborarea cu X pe prestări servicii, cu luarea în calcul a riscurilor aduse de plata din urmă a dărilor fiscale (plus penalități) la reîncadrarea activității, și cât ar costa pe contract de muncă.

Dar pentru firmă lucrurile se simplifică din start: facturi în loc de declarații lunare pentru taxele salariale, poate să convină să-i plătească PFA-ului o dată la trei luni sau să îl amâne cu plățile așa de mult cum o face și cu furnizorii săi ori cu alți parteneri de afaceri. Ca să nu mai spunem că nu e ținut să respecte tot ansamblul drepturilor angajatului, nu mai riscă conflicte de muncă ș.a.m.d.

Pentru salariat, de când cu declarația unică, tentanția de a trece la PFA a crescut, datorită regimului de taxare vădit mai avantajos. Practic, un salariat plătește la stat contribuții sociale (sănătate și pensii) indiferent cât de mic e salariul său - scapă doar dacă se numără printre cei scutiți, eventual, de un impozit pe venit sau de o contribuție anume (precum e cazul în construcții, de pildă, sau în IT). Pe când PFA-ul e obligat să plătească contribuții sociale doar de la un anumit prag al veniturilor nete în sus (12 salarii minime brute, mai exact). Dacă nu vrea să se asigure la sistemul de sănătate de la stat, dacă nu vrea contribuție la pensie, atunci nu le va plăti (vezi aici o comparație între taxarea unui PFA și a unui salariat anul acesta).

Numai că statul nu vrea să aibă de suferit în urma unor astfel de scheme. Și are și texte de lege care să îl ajute să corecteze scheme de genul acesta și să privească prin ele, către realitatea economică, precum și angajați care să facă asta pentru el:

Riscul reîncadrării activității și consecințele sale

Chiar în primele articole ale Codului fiscal o să regăsim înscrisă dispoziția potrivit căreia organele fiscale pot, la stabilirea unui impozit sau unei taxe ori contribuții, să reîncadreze forma unei tranzacții/ activități pentru a reflecta conținutul economic al acesteia. Adică poate să considere că o astfel de colaborare între firmă și PFA să fie caracteristică mai degrabă unui raport de muncă.

Ce face organul în momentul în care decide să reîncadreze activitatea într-una dependentă? Obligă firma să plătească din urmă contribuții, alături de penalitățile de nedeclarare ș.a.m.d.

În practică, organele fiscale se pot orienta după constanța și sursa veniturilor independentului: Fiscul se uită pe veniturile acestuia și vede că, lună de lună, cea mai mare parte a veniturilor sale vine de la firma X și că acel independent nu mai are și alte venituri din activități similare, de la alte firme. Dacă mai există și relații de muncă preexistente acestei colaborări, atunci lucrurile devin mai evidente. Organul fiscal este însă destul de "versat" în depistarea acestor situații, ne spuneau fiscaliștii.

Un ordin ANAF intrat în vigoare la începutul lui 2019 stabilește însă cum se regularizează plățile făcute de PFA-uri ca urmare a reîncadrării activității independente: în momentul în care organul fiscal constată că s-au făcut deja plățile fiscale (PFA-ul a plătit, să zicem, prin declarația unică) va considera acele sume drept plăți anticipate în contul obligațiilor fiscale stabilite ca urmare a reîncadrării.

"(...) impozitul pe venitul din activități independente și contribuțiile sociale obligatorii achitate de contribuabilul, persoană fizică, anterior reîncadrării formei activității sale, denumit în continuare contribuabil, constituie plată anticipată în contul impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor și a contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii datorate de acesta. Impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor și contribuțiile de asigurări sociale obligatorii datorate de contribuabil se regularizează cu impozitul pe venitul din activități independente și contribuțiile de asigurări sociale obligatorii achitate de acesta", scrie, mai exact, în Ordinul ANAF nr. 3201/2018.

Angajatorul urmează să primească de la organul fiscal decizia de regularizare, dar un exemplar al acesteia e trimis și la contribuabilul a cărui activitate a fost reîncadrată. Dacă s-au făcut plăți înainte de către contribuabil, acele plăți anticipate vor fi considerate efectuate chiar la momentul achitării. Mai mult ca sigur, organul fiscal o să stabilească și obligații fiscale accesorii ca urmare a acestei reîncadrări (dobânzile și penalitățile de întârziere). Iar această chestiune o va face printr-o decizie separată.

"După înregistrarea în evidența pe plătitor a operațiunilor rezultate din decizia prevăzută la pct. 10 (decizia de regularizare - n.red.), compartimentul de specialitate stabilește eventualele obligații fiscale accesorii datorate ca urmare a reîncadrării activității, prin emiterea și comunicarea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere", prevede ordinul, mai exact.

Prin urmare, schema poate fi atractivă pentru ambele părți, dar nu neapărat și pe termen lung. Mai ales în această perioadă, când statul a dat și se arată în continuare darnic cu unele facilități pentru firme și angajați, controalele la firme se vor înteți, iar faptul că statul are nevoie de bani nu poate fi o surpriză pentru nimeni.